Cuvântul editorului

– de Adrian Paul Marcu

       În 18 ianuarie 2019, participam alături de mulți dintre dumneavoastră la lansarea primului roman al Simonei Mihuțiu, intitulat „Fereastră spre mâine“. Totul se întâmpla la Galeriile de Artă din Cetatea Oradei. Am încă puternice în minte impresiile de atunci... Recunosc, nu se poate uita acea sală destul de mare, plină de oameni și flori! A fost cu adevărat memorabil! Probabil eram și eu foarte entuziasmat la acel moment!
       Au trecut de atunci 4 ani, trei luni... și încă 5 cărți ale Simonei. Sunt sigur că majoritatea celor prezenți le știu sau le-au citit deja.

       Mi-am propus să ating 3 aspecte:

       A) Primul ar fi legat de Simona Mihuțiu și de traseul său literar, care mi se pare cu adevărat impresionant.
În activitatea mea profesională, nu am întâlnit un alt autor care să „combată“ atât de bine, de constant, de echilibrat, pe cele 3 mari fronturi literare: roman, proză scurtă și poezie... Și, credeți-mă, nu spun aceste vorbe din complezență!

       De la debutul său din 2019 – relativ recent, aș zice –, Simona Mihuțiu ne-a dovedit că are din plin maturitatea de a explora toate aceste genuri literare și de a se adapta la diferite stiluri de scriere. Un autor care a scris atât romane de dragoste, cât și cărți de proză scurtă sau volume de poezie – pe drept cuvânt – poate fi caracterizat ca fiind unul foarte creativ!!! Prin această versatilitate de a aborda simultan cele trei genuri literare, Simona ne-a oferit o varietate de teme care au reușit să atragă cititori care au diferite gusturi și preferințe.

       În romanele sale de dragoste, Simona a probat abilitatea sa de a construi relații complexe între personaje, iar în volumele de proză scurtă și poezie a evidențiat capacitatea de a comunica mesaje puternice într-un format compact – adică emoție pură, în concentrație maximă!
      

       Să nu trecem cu vederea și performanța semnificativă de a publica în ultimii doi ani (2021 și 2022) câte două cărți pe an. În 2023, „tradiția“ deja este validată prin lansarea acestor două volume, iar anul este abia la început! (...)

-    cuvântul editorului Adrian Paul Marcu poate fi citit integral AICI

Cărți noi semnate de redactori de la „Vatra veche”

Simona Mihuțiu – „Când întâmplările te găsesc”

– recenzie de Nicolae Băciuț

          Simona Mihuțiu, medic de profesie, s-a regăsit în literatură și a încercat să recupereze un timp pe care nu l-a dedicat și literaturii. Cărțile publicate până acum, Fereastră spre mâine (roman, 2019), Destinul, o jucărie stricată, roman (2020), Liberi să (nu) gândim, proză scurtă (povestiri și miniromanul Intim), 2021, Puteam fi eu, roman (2022), Secundele pierdute ale poeziei (2022) sunt dovada că recuperarea e consistentă, chiar dacă nu ne-am putea imagina cât și ce ar fi scris Simona Mihuțiu, dacă ar fi pornit la drum, de la început, în literatură.

       Avem exemple la îndemână: Augustin Buzura a absolvit Medicina, dar a luat-o, cu folos, pe calea literaturii. D.R. Popescu, un alt impozant scriitor (prozator, dramaturg, poet) a urmat trei ani de Medicină, dar a abandonat și s-a dus la Filologie. O astfel de tentație a existat și la Simona Mihuțiu (povestirea Pila), după ce a picat primul examen la Anatomie. Situația Simonei Mihuț e similară cu a celor doi scriitori, până la un loc, pentru că aceasta a luat pieptiș profesiunea, parcurgându-i un lung și complicat traseu, dar atunci când a simțit un preaplin al nevoii/ dorinței de a scrie, s-a apucat și de scris, reînnodând un fir vechi, dar continuând să profeseze într-una dintre cele mai complexe zone ale medicinei, acolo unde confruntarea cu limitele vieții e permanentă.

       În fața literaturii n-a avut complexe, s-a aruncat în valurile multor genuri literare, dar parcă s-a simțit mai confortabil ca prozatoare, cu harul pe care îl are de a povesti.
Cele mai noi cărți ale Simonei Mihuț sunt narațiuni, oarecum contrastante, pentru că ele sunt circumscrise unor lumi diferite: universul vârstei la apus, și lumea umorului, terapeutică, indiferent de vârstă. Numitorul lor comun este însă realitatea în formă continuată, ca să recurg la sintagmă juridică.

       Povestiri de la Senior Help și Când întâmplările te găsesc, cele două cărți recent apărute, vorbesc fără echivoc despre locul și timpul din care acestea își extrag inspirația. Când întâmplările te găsesc este, explicit, autobiografică, într-un orizont în care hazardul a jucat adesea rolul principal, hazard generat de modul în care a fost privită lumea înconjurătoare – cu sau fără ochelari, la propriu, nu la figurat. „Am evitat să port ochelarii, atât de necesari în public, spune autoarea în prefața cărții, acest fapt fiind responsabil de foarte multe situații amuzante în care am fost personaj principal”. (...)

-    recenzia lui Nicolae Băciuț poate fi citită integral dând clic AICI

VITRINA: Seniori în amurg

– recenzie de Doina Bălțat

       Simona Mihuțiu este cunoscută deja publicului cititor cu romanele sale „Fereastră spre mâine” (2019), „Destinul, o jucărie stricată” (2020) și „Puteam fi eu” (2022), dar și cu volumul de proză scurtă „Liberi să (nu) gândim” (2021). A mai publicat și două volume de poezie: „Geometrii de suflet” (2021) și „Secundele pierdute ale poeziei” (2022), toate acestea la editura Total Publishing din București.

       „Povestiri de la Senior Help” (150 p.) prezintă întâmplări și personaje despre care chiar autoarea ne spune că „nu sunt reale, dar ne putem regăsi în oricare dintre ele, pentru că și noi, aidoma personajelor, călătorim - lumini și umbre - prin anotimpurile vieții și dincolo de ele.” (coperta IV).

       Doamna Stanca, prin intermedierea unei foste colege de liceu stabilită în străinătate, obținuse un post de administrator Ia azilul de bătrâni Senior Help, o clădire care se afla la o oarecare distanță de sat și care „avea doar un etaj, era văruită în alb și avea terase și balcoane din lemn, într-o simbioză perfectă cu peisajul colinar din jur [„.] Proprietăreasa însă părea să-și fi amintit de obârșiile sale românești, chiar dacă locuia de zeci de ani în Anglia. Doar numele azilului păstrase izul anglofon." (p.7-8). În stânga clădirii, printre cei câțiva copaci, era o grădină cu flori pe care o îngrijea cu plăcere nana Ileana, primul locatar, numită de aceasta „grădina raiului”(p.8).

       Anotimpul în care sunt plasate personajele și acțiunile acestora este toamna, poate nu întâmplător, acesta fiind anotimpul neliniștii, anxietății și a unor infinite tristeți. Toamna înseamnă bătrânețe, așteptare, suferință, nostalgie după o viață trăită plenar alături de cei dragi și e deseori asociată cu diminețile reci cu brumă ori cu nesfârșitele ploi. (...)

-    recenzia Doinei Bălțat, apărută în ”VATRA VECHE”, nr. 5/2023, poate fi citită integral AICI

Proze în tonalități minore

– recenzie de Silvia Urdea 

       Literatura Simonei Mihuţiu vine să întregească clubul medicilor scriitori consacrat demult de Victor Papilian, Vasile Voiculescu, Alexandru Lungu, Gr. T. Popa, Vintilă Ciocâlteu ş. a., care au îmbogățit scrisul românesc prin acuitatea observației psihologice, ineditul mediilor explorate, curajul disecției analitice, aducând privirea de dinăuntru în afară a ființei omenești, cântărind cu exactitate vulnerabilitatea ei.

       Simona Mihuţiu (n. 1966) a îmbrățișat oncologia după absolvirea Facultății de Medicină și Farmacie ”Iuliu Haţeganu” din Cluj-Napoca, unde a lucrat pentru un timp la Institutul de Oncologie. Transplantându-se la Oradea, s-a străduit să fondeze un institut similar, abordând și activitatea didactică prin cursurile susținute la Facultatea de Medicină din localitate. Din schița Când te caută ghinionul (volumul ”Când întâmplările te găsesc”, Total Publishing, Buc. 2023) aflăm că promoția Simonei Mihuţiu – prima după Revoluție – a fost  ultima repartizată pe țară. Conform uzanțelor, Simona și soțul ei Cristi ajung după absolvire la Vatra Moldoviței, județul Suceava, valorificând experiența de viață din miraculoasa Bucovină în romanul ”Fereastră spre mâine”, cu care a debutat în 2019.

       Morbul scrisului nu-i dă pace și se succed unul după altul romanul ”Destinul, o jucărie stricată” (2020), volumul de  proză  scurtă ”Liberi să (nu) gândim” (2021) și primul volum de poezii, ”Geometrii de suflet”, iar în 2022 romanul ”Puteam fi eu” și al doilea volum de poezii, ”Secundele pierdute ale poeziei”.

       Am zice că activitatea literară a Simonei Mihuţiu secundează îndeaproape activitatea ei profesională. În 2023 publică, tot la editura bucureșteană Total Publishing, volumele de proză scurtă ”Povestiri de la Senior Help” și ”Când întâmplările te găsesc”. Acest din urmă volum ne lămurește întrucâtva asupra personalității scriitoarei, având un subliniat caracter autobiografic. Situațiile hilare din această carte rezultă din firea boemă a autoarei, care nu recunoaște persoane odată întâlnite sau face bezele unor inși pe care îi confundă... (...)

– recenzia Silviei Urdea, apărută în ”VATRA VECHE”, nr. 5/2023, poate fi citită integral AICI