foto: Lia Tătar  

Cronici, recenzii:

VÂRSTELE POEZIEI - O NOUĂ TINEREȚE

de NICOLAE BĂCIUȚ

 

          Întâlnirea cu Simona Mihuțiu, într-un exercițiu al dialogului literar, într-o Tabără a Prieteniei „De Amicitiae” (concept care și-a cam erodat substanța în vremea din urmă), mi-a revelat un destin literar care pune în ecuație două condiții aparent fără conexiuni, ori, cel mult, la limita convergenței: cea de medic, cu cea de scriitor. Nu orice fel de medic, ci unul care se confruntă mereu cu viața care înfruntă moartea; nu orice fel de scriitor, ci unul care nu exclude dintre variantele de manifestare creativă niciun gen, dând poeziei ce-i al poeziei, dar mai ales lăsându-se prinsă în mrejele epicului, unde a întregistrat realizări notabile: Fereastră spre mâine (roman, 2019), Destinul, o jucărie stricată, roman (2020), Liberi să (nu) gândim, proză scurtă (povestiri și miniromanul Intim), 2021, Puteam fi eu, roman (2022), cărți scrise în ultima perioadă, într-un tumult creativ de invidiat, după ce, o viață, Simona Mihuțiu a stat departe de zgomotul și furia vieții literare, chiar dacă au existat „antecedente, tentații ale scrisului, datând încă din copilărie.


           Însă, prin profesiunea pentru care a optat, Simona Mihuțiu încearcă să împace cele două aspirații, manifestate, temporal, cu viteze diferite: pe de o parte, să vindece trupuri, ca medic, iar, prin literatură, să încerce să vindece suflete.


          Scrisul ei vine din nevoia de echilibru interior, de compensare a unor trăiri copleșitoare, dar și din dorința de a-și lăsa preaplinul sufletesc să se reverse în pagini de literatură. Pagini care se hrănesc din real, dar care evadează adesea în ficțiune. Însetată de real, poeta își astâmpără mereu și setea de ideal...

- Textul integral îl puteți citi AICI -

foto: Lia Tătar

Cronica lansării volumului ”Secundele pierdute ale poeziei”, Cluj-Napoca, 5 noiembrie, 2022

de CARMEN MAN


          Sâmbătă, 5 noiembrie 2022, la Cluj-Napoca, în sala Jupiter a Hotelului Univers T, a avut loc lansarea volumului de poezii Secundele pierdute ale poeziei al scriitoarei Simona Mihuțiu, volum apărut la editura Total Publishing. În numai 3 ani de când a început să publice, Simona Mihuțiu a reușit să-și încânte publicul cititor, deja numeros, cu 3 romane: Fereastră spre mâine, Destinul, o jucărie stricată și Puteam fi eu, un volum de proză scurtă: Liberi să (nu) gândim și 2 volume de poezii: Geometrii de suflet și Secundele pierdute ale poeziei.


          Așa cum ne-a obișnuit și la lansările anterioare, sala a fost neîncăpătoare pentru cititorii doamnei Simona Mihuțiu, peste 80, veniți din mai multe colțuri ale țării, unii dintre aceștia împărtășind pasiunea pentru scris. În rândul publicului am regăsit-o pe doamna Mariana Moga, distinsă poetă și publicistă, sufletul Taberei literare De Amicitiae, pe doamna Livia Tătar, cea care promovează cultura română în cadrul Citadelei Artelor, pe poeta Rodica Mureșan din Cluj, pe domnul Sorin Dumitrache, talentat poet, redactor al revistei „Inimă de român”, însoțit de poeții Galasiu Elena, Jitariuc Ioan și de Elena Smocot. Amfitrioană desăvârșită a evenimentului de la Cluj-Napoca, Simona Mihuțiu i-a avut ca invitați speciali pe domnul Nicolae Băciuț, redactorul revistei Vatra Veche, editorul Paul Marcu și Diana Ionescu, profesoară de limba franceză.

 

         În deschiderea evenimentului, domnul Nicolae Băciuț, personalitate literară de prim rang, autor al 160 de volume, cel care patronează cu pasiune revista Vatra Veche, dar și revista Cadran, și care semnează și prefața volumului de poezii lansat sâmbătă la Cluj, a realizat cu mult farmec o recenzie a celei mai recente cărți a Simonei Mihuțiu, încântând publicul numeros participant la lansare cu un discurs extrem de viu, în încercarea de a revela atât semnificațiile titlului, Secundele pierdute ale poeziei, cât și ale temei care guvernează volumul, anume o meditație asupra timpului, temă universală și inepuizabilă. „Ajunsă la vârsta maturității pe toate planurile, acumulând o experiență de viață în care a văzut multe fețe ale timpului, Simona Mihuțiu își pune mereu întrebări, într-un dialog cu sine și cu lumea, despre condiția umană și limitele ei.” Domnul Nicolae Băciuț a trecut apoi în revistă multiplele fațete ale timpului, pe care le-a regăsit în noua carte de versuri a autoarei Simona Mihuțiu: condiția umană în raport cu timpul, timpul ca reflexie în orizontul nostalgiilor, timpul anotimpurilor, fiecare seducător în felul său dar, remarcă domnul Băciuț, toamna, „cu încărcătura sa simbolică, anotimp al începtului și sfârșitului”, pare a se afla între preferințele poetei. Și timpul ca „judecător suprem” sau ca „expresie a călătoriei” sunt motive pe care le regăsim în creația poetică a Simonei Mihuțiu, iar „evantaiul tematic al cărții este unul larg cuprinzător, divers, confesiunea lirică se intersectează cu atitudinea socială, cu faptul cotidian, în care își fixează repere metaforice și emoționale”, notează domnul Nicolae Băciuț în recenzia dumnealui.


          În continuarea evenimentului, domnul Paul Marcu, prin grija căruia volumul Secundele pierdute ale poeziei a  apărut la editura Total Publishing, a făcut câteva considerații asupra prolificității scriitoarei Simona Mihuțiu, care trece cu ușurință de la roman la poezie, se întoarce la proza scurtă, apoi revine la roman, pentru ca poezia să își recâștige locul în sufletului ei. Editorul Paul Marcu remarcă cu încântare faptul că cititorii Simonei Mihuțiu nu se dezmint nici la această lansare, observând numărul mare al celor participanți la lansarea celei mai recente cărți a autoarei, precum și numărul mare al cititorilor care comandă cărțile sau o urmăresc în mediul virtual pe scriitoarea Simona Mihuțiu.

 
          Ca o surpriză deosebită în cadrul lansării, doamna profesoară Diana Ionescu, cititoare fidelă a autoarei, din pasiune pentru poezie și pentru limba lui Voltaire, a tradus în franceză câteva dintre poeziile care i-au bucurat sufletul, recitându-le în fața publicului participant la eveniment, sedus de muzicalitatea versurilor Simonei Mihuțiu și în limba franceză. Doamna Diana Ionescu, cunoscând dragostea pe care Simona Mihuțiu o încearcă față de mare, îi urează, în încheierea discursului său, în stil marinăresc, „vânt din pupă” acestui volum și creației viitoare a scriitoarei.


           În finalul evenimentului prilejuit de lansare, Simona Mihuțiu s-a oprit asupra unor poezii din volumul Secundele pierdute ale poeziei, recitându-le și deslușind publicului sensurile ascunse ale versurilor. Cititorii numeroși au beneficiat apoi și de o sesiune de autografe, timp de aproape o oră fiecare participant primind autografe sau imortalizând evenimentul alături de scriitoarea Simona Mihuțiu.

Secundele pierdute ale poeziei

 

          Recenzie de Diana Ionescu

         

          Toamna este un anotimp al nostalgiilor, de împărtășire a unor clipe de frumos, de iubire, de regăsire în marea noastră trecere sau marea noastră devenire, dar este și un anotimp al roadelor. De astă dată literare, așa cum avem prilejul să constatăm. Simona Mihuţiu, scriitoarea ce nu mai are nevoie de prezentări în acest moment, a ajuns, după patru volume de proză, la al doilea volum de poezii. Așadar aș folosi o expresie marinărească, tipic românească, dorindu-i «Vânt bun din pupa!» Și spun așa pentru că știu că autoarea iubește, între multe altele, marea și vapoarele.

         

          Este un volum despre care cred cu tărie că va reuși să atingă sublimul din noi. Mai mult de atât, venind după «Geometrii de suflet», «Secundele pierdute ale poeziei», prin ceea ce ne oferă, poate fi deja o confirmare a faptului că Simona Mihuțiu nu a fost înzestrată doar cu harul povestirii, ci și cu cel al poeziei, devenind într-un timp relativ scurt, o scriitoare complexă. Rândurile ei sunt cu siguranță rodul unei munci asidue, a unei «discipline» a creatorului care îi păstrează ștacheta la nivel înalt. Mă bucur din suflet că a găsit forța, prilejul, puterea de-a se dedica și acestei mari pasiuni, literatura, ridicând-o la nivel de artă, de măiestrie....

 

- Textul integral îl puteți citi AICI

”Secundele pierdute ale poeziei”

  • Ieri, 5 noiembrie 2022, la Cluj-Napoca, în sala Jupiter a Hotelului T, a avut loc lansarea volumului SECUNDELE PIERDUTE ALE POEZIEI, semnat de Simona Mihuțiu. Sala arhiplină, invitați din toate colţurile țării, i-au fost și de această dată alături autoarei, care, cu devotament, se dăruiește generațiilor viitoare, fiindcă lectura face parte din viață, fiind considerată o aventură a spiritului, o cale de acces spre dumnezeire și o oportunitate de a pătrunde într-o lume în care visurile zboară deasupra tărâmurilor necunoscute de alții.
    Autoarea, aflată la cel de-al șaselea volum personal, debutând în 2019 cu romanul „Fereastră spre mâine”, s-a născut la Codlea și este absolventă a Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, de profesie oncolog.
    În urmă cu un an îi luam Simonei Mihuțiu un interviu, pentru un volum destinat bibliotecilor din țară și străinătate. Iată câteva pasaje:
    „ Dorința de a scrie a apărut în copilărie. Viața însă, înseamnă și alegeri, iar eu am ales să devin medic oncolog. Nu îmi pare rău, mi-am practicat meseria cu dedicație, mi-a ascuțit spiritul de observație, mi-a înlesnit cunoașterea naturii umane, dar a fost și o meserie devoratoare de timp și energie, ocupând și un mare spațiu interior. Însă, la vârsta la care simți că orizontul se apropie de tine, ai vrea să faci ceea ce nu ți-ai permis până atunci, să faci ceva ce ți-ai dorit de mult!
    Sunt sinceră în ceea ce transmit, sunt eu. Astfel îmi transmit emoția atât în proză, cât și în poezie. În al doilea rând temele și personajele sunt actuale. Cititorul se poate regăsi în paginile cărților mele. Iubirea, ca fundament al întregii umanități, este prezentă și în poezie, și în proză, dar este întotdeauna plasată într-un cadru social pe care îl invit pe cititor să îl descopere. Mi-am dorit ca scrierile mele să fie ca viața: cu bucurie, umor, tristețe. Dacă am reușit sau nu, nu știu; îl las pe cititor să aprecieze. ”
    Vă îndemn să cunoașteți autoarea, un exemplu de pasiune și dăruire, care simte, transmite, gândește și se dăruiește cititorilor, fiindcă Simona Mihuțiu este, cu adevărat, un creator de infinit.  – cronică de eveniment de MARIANA MOGA

     

”Meseria de a fi OM”

  • Câți dintre noi nu am avut oare de ales în viață între diversele meserii pe care fie le visau părinții pentru noi, fie ni le visam noi pentru noi înșine și care pană la urmă, așa cum ne-a fost sortit, ni le-a  ales și ni le-a dăruit viața, asa  cum a  trebuit să fie.

    Așa  au stat lucrurile și în cazul  doctoriței Simona Mihuțiu, care s-a aflat întotdeauna  la confluența a două vise părintești, cel al tatălui său, care visa ca  Simona Mihuțiu să devină scriitor și cel al mamei, care visa ca ea să devina medic. Iată că soarta a adeverit ambele vise, tânăra Simona Mihuțiu devenind un  binecunoscut medic oncolog și un foarte apreciat scriitor.

    Cunoscându-i în linii mari opera și colaborând de ceva vreme cu scriitoarea Simona Mihuțiu am reușit să îmi creionez în minte portretul scriitoarei care, deși stăpânește excepțional ambele meserii amintite mai sus și le îngemănează într-o acustică perfectă, cred că stăpânește mai înainte  și mai presus de toate  meseria de a fi OM. Și pentru a mă face pe deplin înțeleasă, am să încerc în cronica mea să explic cât pot de bine cum am ajuns la această concluzie...  - Pentru a citi cronica întreagă dați clic AICI

”Puteam fi eu”

  • „Puteam fi eu”, noul roman al Simonei Mihuţiu, articol de Camelia Buşu, 24 mai 2022

    Volumul este cel de al treilea roman al autoarei şi cea de a cincea carte publicată de Simona Mihuţiu. Cea de a cincea carte semnată de medicul oncolog Simona Mihuţiu a văzut lumina tiparului anul acesta la editura Total Publishing, 2022. Este vorba despre cel de al treilea roman al Simonei Mihuţiu, „Puteam fi eu”, a cărui acţiune este plasată în Braşov, oraşul de suflet al acesteia, orașul copilăriei și adolescenței sale. Este o poveste care ar putea fi a oricăruia dintre noi, despre alegerile pe care le facem de-a lungul vieţii şi despre felul în care acestea îşi pun amprenta asupra maturizării noastre continue.

    „Mergem pe drumul vieţii doar într-un sens: înainte! Ne facem planuri, credem, sperăm, visăm, avem mari împliniri şi căderi, contabilizăm câştiguri şi pierderi, suferim, iubim. Privind în viitor, încercăm să anticipăm ceea ce ne va rezerva acesta şi să descifrăm misterul vieţii, dar paradoxal, viaţa poate fi înţeleasă doar developând trecutul, răspunzând la întrebarea: ce a contat, ce nu a contat. Astfel, avem şansa să descoperim că una dintre cele mai mari nevoi umane este iubirea”, spune Simona Mihuţiu.

    Lansarea cărţii a avut loc la Braşov, la Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu”. Despre carte au vorbit filologul Carmen Man, conferenţiar dr. la USAMV Bucureşti, cuvânt transmis pentru lansare de Andrada Fătu-Tutoveanu, lector universitar dr. Universitatea Babeş-Bolyai și Paul Adrian Marcu, director editură Total Publishing House şi, desigur, autoarea romanului, Simona Mihuțiu.

    „Cartea este, în esență, un roman de viață. Un roman cu personaje foarte normale, foarte românești, specifice primilor ani de după revoluție, dar nu se vrea nicidecum o analiză a vieții sociale a acelei prime perioade. Este doar un pretext prin care, folosindu-se de personaje, de interacțiunile dintre ele, Simona a transpus emoțiile, trăirile specifice anilor ‘90, în situații deosebite, neașteptate”, a spus la lansarea cărţii Paul Adrian Marcu.

    Primele cărţi ale Simonei Mihuţiu au fost cele două romane „Fereastră spre mâine” şi „Destinul, o jucărie stricată”, după care a fost publicat un volum de proză scurtă denumit „Liberi să (nu) gândim” și apoi volumul de poezii „Geometrii de suflet”.

    „Nicio existenţă nu este banală sau întâmplătoare în această lume”, aminteşte scriitoarea care consideră cititul „un act medical” care îţi dezvoltă sensibilitatea, ideaţia şi creativitatea. Primul stoc pe libris.ro al romanului „Puteam fi eu” a fost epuizat în foarte scurt timp. Acum, toate cărțile Simonei Mihuțiu pot fi pot fi cumpărate online din nou de pe libris.ro, carturesti.ro și librarie.net.

”Geometrii de suflet”

  • "(...) Simona Mihuţiu şi-a urmat glasul interior şi chemarea spre literatură, mai întâi către proză şi acum prin acest debut în poezie. Scrisul, de cele mai multe ori iniţiat în adolescenţă, într-un tumult emoţional şi apoi abandonat la maturitate, este în cazul ei, dimpotrivă, un gest ivit din experienţă şi trăiri decantate. Poezia apare, organic, dintr-o nevoie autentică de dialog cu sinele şi de căutare a sensurilor profunde într-o activitate dominată de suferinţă şi sacrificiu  de sine (ilustrate edificator în textul „Apostoli albi“)". fragment din prefața volumului de poezie ”Geometrii de suflet”, semnată de Andrada Fătu-Tutoveanu. Pentru a citi întreaga prefață, dați clic aici.

 

  • Autoarea Simona Mihuţiu a închis în această piramidă de versuri, esenţa celei mai puternice Legi pusă de Dumnezeu în Marea Sa Creaţie-Legea Iubirii. Ca şi piramida lui Keops-canal energetic ce leagă pământul cu universul, şi iubirea în toate formele ei de manifestare necondiţionată, leagă oamenii între ei, oamenii de natură, oamenii de univers prin Tatăl Ceresc, iar vers, ca şi componentă a cuvântului univers, ne dă imaginea poetului având in mână o vioară la care cântă în timp ce urcă o scară spre cer, cum frumos spunea poetul luminilor Lucian Blaga definind poetul. După două romane:"Fereastră spre sufletul meu" şi "Destinul, o jucărie stricată", romane vrednice de o ecranizare de succes, scriitoarea Simona Mihuţiu ne surprinde plăcut şi cu harul său poetic, propunându-ne să ne lăsăm purtaţi prin geometriile sufletului său, prin limbajul creativ, având la bază percepţia vizuală şi senzorială. Einstein spunea că "baletul este forma perfect geometrică, balerinele fiind geometriile perfecte ale Creatorului". Privit din toate unghiurile, congruente sau necongruente, eu gândesc că sufletul poetului care este in mijlocul inimii umanităţii, poate fi asemuit unei balerine având ca număr perfect harul dat de Dumnezeu. Muzica sferelor este cuprinsă de poezia autoarei, există geometrie în zumzetul corzilor de vioară si-al tuturor instrumentelor cu corzi, în clapele pianului si-n orgă, trăiri existenţiale şi transcenderi au forme de cerc, trapez, triunghi, romb... Sentimentele se rotesc, sunt tangente, cotangente, formând unghiuri...poezia fiindu-i o prelungire a geometriei in plan divin, printr-o metafizică a formelor din care deduc că dragostea şi creaţia fac viaţa vrednică de trăit mai-cu-seamă în timpul apăsător ce-l trăim cu toţii. "Geometrii de suflet" este o carte frumoasă, bine structurată, ce-ţi inalţă sufletul citind-o. Multumesc autoarei Simona Mihuţiu pentru acest preţios dar, multumesc pentru autograf , dar şi pentru minunatul poem dedicat mie. FELICITĂRI!, ţie pentru minunatul tău copil literar, şi Editurii Total Publishing pentru înaltul profesionalism.” Voica Rusu

”Liberi să (nu) gândim”

 

  • "Să scrii despre o carte care urmează să apară este un act de responsabilitate major. Să scrii despre cartea unui prozator-medic este provocator. Prima întrebare pe care ți-o pui este ce îl îndeamnă pe un medic să scrie? Sunt numeroase și cunoscute cazuri de medici care au împletit munca de tratare a bolnavilor cu efortul de creație literară. Ne gândim la Vasile Voiculescu care, îndrăgostit fiind, a început să scrie poezii de dragoste. Sau la Augustin Buzura, care a renunțat timpuriu la profesia de medic psihiatru, dedicându-se prozei. De ce a început să scrie proză Simona Mihuțiu? Să fie, oare, dorința de a evada dintr-un univers în care moartea este atât de prezentă? Să fie convingerea că, dincolo de exercitarea unei profesii extrem de solicitante, poate face mai mult pentru sine, ori pentru sine și semeni? Să aflăm răspunsul chiar de la autoare: „M-am întrebat și eu, încercând să-mi sondez propria simțire. Hippocrate spunea: «acolo unde este dragoste de om este și dragoste de artă». Amândouă, și arta și medicina, au la bază observația și sunt profund umaniste. (...)”. Fragment din prefața cărții ”Liberi să (nu) gândim”, semnată de Prof. Iuliana Păcurar, Doctor în științe filologice. Pentru a citi întreaga prefață, dați clic aici.
  •  "Liberi să (nu) gândim", o carte interesantă a Simonei Mihuțiu, pe care o recomand cu căldură. Autoarea își propune surprinderea unor realități sociale, dovedindu-se a fi apărătoarea unor valori fundamentale general-umane, care ar trebui să stea la baza societății: adevărul, dreptatea și libertatea. Ne propune o formulă originală de roman, alcătuit dintr-un microroman (Intim ) și trei povestiri (Ei, cei în costum gri, Decembrie, cu teamă și Liberi să (nu) gândim), ideea centrală fiind dorința de libertate pentru păstrarea demnității umane, "în contrapondere emoțională la constrângerile comunismului", ne mărturisește autoarea. Fapte de viață, personaje interesante, o lectură antrenantă! În "Intim" este creionată imaginea statului comunist totalitar, care cu ajutorul Securității recurge la represiuni prin violență, minciună și insuflarea fricii pentru a reprima libertatea de gândire și acțiune a românilor.

    În cele trei povestiri acțiunea și personajele sunt plasate în timpul evenimentelor din Decembrie 1989 și după aceste evenimente. O perioadă tulbure, de derută când cei corupți de vechea putere, dispuși la compromis încearcă să se replieze și să ocupe funcții politice. Predomină dorința de libertate și de schimbare . Punându-și întrebarea dacă suntem cu adevărat liberi, autoarea adresează, în final, îndemnul :"Nu lăsa speranța să îmbătrânească. Păstreaz-o vie și așa va fi și visul tău de libertate". Talent, finețe și acuratețe în perceperea realității, în creionarea personajelor. Intuiție și imaginație, iată ce o recomandă pe scriitoarea Simona Mihuțiu. Recenzie de Valeria Vomir, profesor de limba și literatură română.

”Destinul, o jucărie stricată”

  •  "(...) Volumul are valoare documentară, pe alocuri, mărturisind despre vremurile timpurii ale capitalismului nostru românesc, postdecembrist și despre statutul ingrat al medicului într-o societate care și-a răsturnat reperele și, odată cu ele, își pune valorile la o grea încercare. O societate rurală pestriță, cu urme de accente proletcultiste a la ”Toamna Bobocilor”, dar fără idilizările excesive și inutule. De altfel, o societate cu moșteniri medievale, care mai de care mai desuete (sau nu) dar și cu încercările anilor 90, în care vechea ordine se dezagrega..." -  fragment din cronica Simonei Melnic, Amintiri, gusturi și senzații concrete, apărut în "Viața Medicală". Pentru a citi materialele întregi, clic aici.

”Fereastră spre mâine”

  • Diodor Alexandru (impresii de lectură) la Romanul „Fereastră spre mâine”, de Simona Mihuțiu
    Simona Mihuțiu!
    Nu știam acest nume până acum câteva săptămâni! L-am adăpostit printre sinapsele mele, după ce l-am citit pe fiecare pagină pară din romanul său „Fereastră spre mâine”, apărut la editura Total Publishing, în colecția „Romanul de dragoste”.
    Deși nu pare, e totuși un roman de debut. Zic că nu pare, pentru că scrisul Simonei Mihuțiu este unul de o acuratețe și o frumusețe pe care o întâlnim doar la scriitorii de substanță, ceea ce ea chiar este, deja. Petrecându-și viața de gardă în anticamera morții, martoră la atâtea suferințe încheiate, unele - din păcate - cu plecarea definitivă, sufletul de femeie al medicului și-a găsit refugiul în Frumos, ca într-un panaceu. Și ce poate fi mai frumos decât o viață în care iubirea necondiționată, neumbrită de „pragmatismul” atât de răspândit astăzi, îi jalonează traseul existențial, dându-i sens, așa cum trăiește eroina cărții, Elvira Vifor.
    Dar romanul acesta nu e doar unul „de dragoste”; el ne dezvăluie un ochi foarte atent la schimbările postdecembriste, creionând tipologii ușor de recunoscut: Primarul necinstit și tupeist, Pristandaua rurală, șefi dezinteresați de binele public, controlori vigilenți doar la interesul personal, specialiști resemnați și refugiați în etilism, muncitori îngroziți de somaj... și tot spectrul social, bulversat de anarhie. Și-n tot acest vacarm, apare ca o lumină figura eroinei, ale cărei atitudini etice ne fac să-i fim părtași din prima clipă, însoțind-o spre întâlnirea cu prima iubire, personificată într-un bărbat de certă valoare, puternic încercat de ruleta vieții, dar cu suflet de artist.
    Elementele de ficțiune ale romanului, nu pot estompa puternica impresie de autentic, de parcurs autobiografic al celei ce ne privește de pe coperta IV. Lucrul care - după părerea mea - dă vigoare și credibilitate unor personaje nu este atât narațiunea, întâmplările, care pot fi și imaginate, ci mai ales modul în care acestea gândesc și se exprimă, așa cum le-a cunoscut autorul, în întâlnirea directă cu ele. Nicio ficțiune nu poate înlocui trăirea directă a frământărilor și suferințelor unui om, așa cum niciodată nu ai cum să simți o durere nocturnă de măsea, povestită de altcineva. De aceea, personajele reale dintr-un roman sunt și cele mai reușite, așa cum este eroina acestei cărți, Elvira, de care te îndrăgostești, ca bărbat, și din trăirile descrise în narațiune, dar și aruncând câte o ocheadă pe ultima copertă! 
    Stilul cursiv, plăcut, fără încărcături baroce, infiltrat de un rafinat simț al umorului, îți transmit o stare de armonie parcurgând această carte, editată într-o condiție grafică excelentă și cu o primă copertă ce chiar te pune pe gânduri.
    Finalul romanului abia mai poate fi citit de împăienjenirea ochilor și nodul din gât, lăsându-ne cu sfâșietoarea ipostază a alegerii între pornirile nebunești ale inimii și maturitatea rațiunii, adică, veșnica și niciodată rezolvata dilemă existențială.
    Simona Mihuțiu! Bine ai venit în grădina sufletului meu! Acum, mă simt mai bogat!”
    (Diodor - 31 mai 2019)
  •  "Autoarea spune că într-o lume în care se citeşte atât de puţin, aceasta este o carte scrisă din plăcere. Şi-a dorit să fie o carte simplă, însă din suflet. De ce a scris-o cu plăcere? „Am simţit o eliberare, o evadare din ceea ce facem noi în fiecare zi pe plan profesional. Oncologia mi-a adus foarte multe satisfacţii dar nu este mai puţin adevărat – noi ştim foarte bine cei care lucrăm la oncologie – că te întâlneşti zilnic cu boala şi moartea şi nu are cum să nu te amprenteze aceste lucruri. Şi atunci mi-am propus să evadez în ceva frumos, şi ce poate fi mai frumos decât o poveste de iubire”, spune Simona Mihuţiu. Autoarea precizează că personajele din carte sunt fictive. Pe de altă parte, aceste personaje sunt plasate pe fundalul unor întâmplări trăite şi auzite de ea şi de soţul ei pe vremea când erau tineri medici într-un dispensar rural. (...) Cântăreaţa de muzică folk Magda Puskas a dorit să puncteze: „Simona este o vindecătoare. În măsura în care îi permite Dumnezeu. Această carte face parte din categoria heal the healer , adică vindecarea vindecătorului. Vine din interior, ca o defulare, şi este acea emoţie care trebuie împărtăşită pentru că are ceva de spus. Şi este foarte frumos când cineva care se ocupă de emoţii şi care vede atât latura pozitivă cât şi cea negativă – pentru că trăim într-o lume duală –, scrie această carte care vine ca o încununare, o rezolvare a unor sentimente care altfel nu pot fi rezolvate”.  - 19 ianuarie 2019, cronică de Camelia Busu, în "Jurnal Bihorean". Pentru a citi materialele întregi, clic aici.
  •  "Romanul este unul de dragoste, care se derulează pe fundalul real al unor întâmplări petrecute într-un dispensar rural. ”Într-o lume în care se citește puțin, această carte este scrisă din plăcere, pentru plăcerea de a citi. A fost nevoia de eliberare, de evadare, din viața mea de medic oncolog unde mă întâlnesc cu moarte și nu ai cum să nu fii afectat. E o bucurie să evadezi în artă. Ce poate fi mai frumos decât să evadezi într-o poveste de iubire?”, a declarat Simona Mihuțiu, autoarea cărții." - 20 ianuarie 2019, cronică de Cristina Liana Pușcaș, apărută pe site-ul "Oradea în direct". Pentru a citi materialele întregi, clic aici.

Păreri ale cititorilor puteți citi AICI

Cărțile Simonei Mihuțiu sunt publicate la Editura Total Publishing și pot fi cumpărate online de pe libris.ro, carturesti.ro și librarie.net.