Se-ntoamnă iar pe-afară   
Și-n viață, negreșit,                          
A nu știu câta oară
Se scrie un sfârșit
Pe frunze ruginite                           
Cu șuierul de vânt,                          
Se-ntoamnă în ursite
Și-i toamnă în cuvânt.
Din glorii-autumnale      
Culorile decad
În veștejiri banale.              
Și ploi de gânduri cad...

 

Sfârșitul toamnei este  
Un nesfârșit al firii
Întrând într-o poveste
Din timpul nemuririi.