foto: Lia Tătar

Simona Mihuțiu

Motto:

„Sunt o cuantă de iubire

Pe o undă de speranță,

O fărâmă de romanță

Aspirând la nemurire.”

(Simona Mihuțiu, „Romanța cuantei de iubire”)

       Viața mea este, cred, aidoma cu a multor oameni, cu trăiri puternice din când în când, cu câștiguri și pierderi, cu suișuri și coborâșuri pe pante line sau, uneori, abrupte, dar și cu clipe de un absurd banal.

       M-am născut în Codlea, dar Brașovul este orașul copilăriei și al adolescenței mele, unde am absolvit liceul de matematică-fizică „Andrei Șaguna” în 1984. Am urmat Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, făcând parte din prima generație post-revoluționară de doctori a acesteia (1990).Sunt lector la Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea. Sunt medic oncolog. Lucrez de peste douăzeci de ani în „anticamera morții”. Văd partea tristă a vieții, durerea ei și, fără îndoială, acest lucru și-a pus amprenta asupra mea, la nivel cognitiv și emoțional. Am simțit nevoia de a căuta frumusețea vieții în jur, în mine însămi.

Le-am găsit în scris. De fapt, le-am regăsit. Bucuria de a scrie era uitată undeva într-un sertar al copilăriei mele. Acolo, prăfuită în amintire, am redescoperit dorința tatălui meu, dar și a mea la un moment dat, de a deveni scriitoare. Nu regret că am făcut în cele din urmă medicina, pentru că m-a format ca personalitate, mi-a prilejuit o cunoaștere mai bună a oamenilor, a vieții și am avut satisfacția de a ajuta, atât cât mi-a îngăduit condiția umană.

       Vine, însă, o vreme în care simți că se apropie orizontul, când auzi ceasul ticăind și atunci îți analizezi viața și dorești să faci ceva și pentru sufletul tău.  

Această emoție o dăruiesc prin ceea ce scriu și altora. Cred că scriitorii asta fac. Dăruiesc o parte din ființa lor și acest lucru capătă intimități duioase. Dacă emoția scriitorului ajunge și în alte inimi, cu atât mai bine, fiindcă se adaugă la capitolul împliniri sufletești.    

Interviu cu Dr. Simona Mihuţiu:

 

Refugiu în artă

de Diana Lupu

 – fragment –

 

Diana Lupu: De la medic oncolog la prozator, ce v-a determinat să începeţi să scrieţi? De unde pasiunea pentru proză? De ce nu poezie?

 

Dr. Simona Mihuţiu: Pasiunea de a scrie s-a dezvoltat din copilărie. În clasa a IV a am scris primul meu basm. S-a menţinut în toţi anii de şcoală, în anii de liceu, dar apoi m-am dedicat medicinei. Oncologia este o disciplină extrem de consumptivă, mai ales în perioada de formare dar şi ulterior, astfel încât mi-a fost greu să mă dedic şi pasiunii pentru scris.

 

De ce proză şi nu poezie? Este şi poezie! Nu mi-am închipuit vreodată că voi scrie şi poezie. Spun asta deoarece nu am scris în viaţa mea o poezie pâna recent, când dintr-un imbold al unei prietene, am început să scriu şi poezie publicând astfel în luna septembire 2021 primul meu volum de poezii intitulat “Geometrii de suflet”. Acest volum îmi este foarte drag, deoarece grafica sa este realizată de nepoata mea, Iris Rîpă, care este un adevărat talent. Sunt sigură că va deveni un artist plastic foarte cunoscut.

 

Evident că există o diferenţă între proză şi poezie. În proză autorul îşi permite să fie mai „actor”, intrând pe sub pielea personajului; în poezie este mai el însuşi, lasă în versuri o fărâmă din universul său interior, din sufletul său. Poeziile acestui volum sunt lirice şi impregnate de tristeţea acestei perioade grele pe care o resimţim cu toţii. Chiar dacă nu fac o referire directă la pandemie, poeziile reflectă starea mea, sentimentele de frică, senzațiile de limitare a condiției umane în raport cu timpul. Am simţit nevoia de a da ceva mai mult din universul meu interior şi aşa a apărut “Geometrii de suflet”(...)

– întregul interviu îl puteți citi AICI –

Fișa de Autor

 

M-am născut în Codlea, dar Brașovul este orașul copilăriei și al adolescenței mele, unde am absolvit liceul de matematică-fizică „Andrei Șaguna” în 1984

Am urmat Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, făcând parte din prima generație post-revoluționară de doctori a acesteia (1990). Profesez ca medic primar oncolog și sunt lector la Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea. Locuiesc în Oradea.

 

Cărți publicate:

 

♥ „Secundele pierdute ale poeziei”, volum de poezii, București, Editura Total Publishing, 2022, ISBN 978-606-9643-09-9.

- Prefață de Nicolae Băciuț, scriitor și redactor-șef al mai multor reviste culturale naționale.

 

♥ „Puteam fi eu”, București, Editura Total Publishing, 2022,  ISBN 978-606-9024-98-0, roman.

 

♥ „Geometrii de suflet”, volum de poezii, București, Editura Total Publishing, 2021, ISBN 978-606-9024-81-2-821.135.1.

- Recenzie: Andrada Fătu-Tutoveanu, lector, doctor în științe filologice

 

♥ „Liberi să (nu) gândim – amintiri despre trecutul din noi”, proză scurtă (miniromanul „Intim” și povestirile  „Ei, cei în costume gri…”, „Liberi să (nu) gândim”, „Decembrie, cu teamă, București, Editura Total Publishing, 2021,  ISBN 978-606-9024-79-9

- Prefață de profesor Iuliana Păcurar, Doctor în științe filologice

 

♥ „Destinul, o jucărie stricată”, București, Editura Total Publishing, 2020,  ISBN 978-9024-53-9-6062020,, roman. Un fragment publicat și în Antologia colectivă de creație literară, „Literatura din călimară”, vol 5, pg 15-28

- Recenzie: Camelia Busu, „Jurnalul bihorean”

 

♥ „Fereastră spre mâine” , roman de debut literar, Bucureşti: Editura Total Publishing, 2019,  ISBN 978-606-9024-09-6

- recenzie prof. Monica Iacob, O „Fereastră spre mâine”, Revista Familia, seria V anul 55 (155), nr 3 (640), 2019, Oradea, pg, 131 – 132

- recenzie: Ariana Moscu, critic literar, 2019, Booknatiion

- recenzie: Ion Popescu Topolog, scriitor, fragment publicat în antologia Ad Infinitum II, Texte contemporane, pg 188 – 200

 

Cărțile pot fi cumpărate de pe libris.ro, carturesti.ro și librarie.net.