Simona Mihuțiu
foto: Lia Tătar
Simona Mihuțiu
Motto:
„Sunt o cuantă de iubire
Pe o undă de speranță,
O fărâmă de romanță
Aspirând la nemurire.”
(Simona Mihuțiu, „Romanța cuantei de iubire”)
Viața mea este, cred, aidoma cu a multor oameni, cu trăiri puternice din când în când, cu câștiguri și pierderi, cu suișuri și coborâșuri pe pante line sau, uneori, abrupte, dar și cu clipe de un absurd banal.
M-am născut în Codlea, dar Brașovul este orașul copilăriei și al adolescenței mele, unde am absolvit liceul de matematică-fizică „Andrei Șaguna” în 1984. Am urmat Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, făcând parte din prima generație post-revoluționară de doctori a acesteia (1990).Sunt lector la Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea. Sunt medic oncolog. Lucrez de peste douăzeci de ani în „anticamera morții”. Văd partea tristă a vieții, durerea ei și, fără îndoială, acest lucru și-a pus amprenta asupra mea, la nivel cognitiv și emoțional. Am simțit nevoia de a căuta frumusețea vieții în jur, în mine însămi.
Le-am găsit în scris. De fapt, le-am regăsit. Bucuria de a scrie era uitată undeva într-un sertar al copilăriei mele. Acolo, prăfuită în amintire, am redescoperit dorința tatălui meu, dar și a mea la un moment dat, de a deveni scriitoare. Nu regret că am făcut în cele din urmă medicina, pentru că m-a format ca personalitate, mi-a prilejuit o cunoaștere mai bună a oamenilor, a vieții și am avut satisfacția de a ajuta, atât cât mi-a îngăduit condiția umană.
Vine, însă, o vreme în care simți că se apropie orizontul, când auzi ceasul ticăind și atunci îți analizezi viața și dorești să faci ceva și pentru sufletul tău.
Această emoție o dăruiesc prin ceea ce scriu și altora. Cred că scriitorii asta fac. Dăruiesc o parte din ființa lor și acest lucru capătă intimități duioase. Dacă emoția scriitorului ajunge și în alte inimi, cu atât mai bine, fiindcă se adaugă la capitolul împliniri sufletești.
Interviu în UNIVERSAL
de Mariana Moga
– fragment –
Mariana Moga: Spuneți-ne cine sunteți, când și cum v-ați hotărât să publicați primul volum? Câte au mai apărut ulterior?
Simona Mihuțiu: Cine sunt? Este o întrebare la care aș putea răspunde scurt, pe negândite, enunțând numele și profesia de bază: Simona Mihuțiu, medic oncolog, lector la Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea. Dar, dacă mă gândesc mai profund la această întrebare, răspunsul nu este atât de facil. Pentru că asta experimentăm în fiecare clipă a existenței noastre, încercăm să aflăm cine suntem și când credem că ne-am descoperit, avem revelația unei noi surprize, a unei noi întâmplări ale vieții, care, ca într-o formulă matematică, modifică datele problemei. Timpul, acest sculptor genial, ne modifică, ne modelează. Așa s-a întâmplat în 2018, anul în care, brusc, am început să scriu romanul „Fereastră spre mâine”.
Mi-am dat seama ulterior că dorința de a scrie a fost un vis purtat în suflet la nivel emoțional, neconștientizat până atunci, încă din copilărie. Să fi dorit să împlinesc și un vis al tatălui meu, acela de a deveni scriitoare? Foarte posibil. Să fi fost dorința de evadare din spațiul apăsat de atâta suferință văzută în cadrul spitalului? Desigur, și asta a contat dar, pe de altă parte, m-am simțit un medic împlinit, dăruit, având realizări notabile în domeniul medical. Și totuși...
Apariția celei de-a doua cărți a fost impulsionată de un comentariu pe care l-a făcut domnul profesor, compozitor, Constantin Rîpă, la lansarea primului roman: „Să-l scrii și pe al doilea, altfel, acest roman (Fereastră spre mâine) va rămâne ca un copil abandonat”. Așa că l-am scris și în 2020 a apărut „Destinul, o jucărie stricată”. Ulterior au apărut, rând pe rând, volumul de proză scurtă „Liberi să (nu) gândim” în 2021 și tot în același an primul meu volum de poezii, „Geometrii de suflet”. A fost o nouă descoperire, o mirare și pentru mine, aceea de a mă simți bine în spațiul liric. Am fost întrebată care va fi parcursul în viitorul meu literar, ca poetă sau ca prozatoare. Acum, cel puțin, nu cred că voi renunța la niciuna. Sunt ca două fețe ale aceleiași monede. Mi-au devenit mult prea intime amândouă. Au apărut anul trecut, prin urmare, încă un volum de poezii, „Secundele pierdute ale poeziei” și încă un roman, „Puteam fi eu”, iar anul acesta două volume de proză: „Povestiri de la Senior Help” și „Când întâmplările te găsesc”.”(...)
– întregul interviu cu Simona Mihuțiu îl puteți citi AICI –
Interviu cu Simona Mihuţiu:
Refugiu în artă
de Diana Lupu
– fragment –
Diana Lupu: De la medic oncolog la prozator, ce v-a determinat să începeţi să scrieţi? De unde pasiunea pentru proză? De ce nu poezie?
Dr. Simona Mihuţiu: Pasiunea de a scrie s-a dezvoltat din copilărie. În clasa a IV a am scris primul meu basm. S-a menţinut în toţi anii de şcoală, în anii de liceu, dar apoi m-am dedicat medicinei. Oncologia este o disciplină extrem de consumptivă, mai ales în perioada de formare dar şi ulterior, astfel încât mi-a fost greu să mă dedic şi pasiunii pentru scris.
De ce proză şi nu poezie? Este şi poezie! Nu mi-am închipuit vreodată că voi scrie şi poezie. Spun asta deoarece nu am scris în viaţa mea o poezie pâna recent, când dintr-un imbold al unei prietene, am început să scriu şi poezie publicând astfel în luna septembire 2021 primul meu volum de poezii intitulat “Geometrii de suflet”. Acest volum îmi este foarte drag, deoarece grafica sa este realizată de nepoata mea, Iris Rîpă, care este un adevărat talent. Sunt sigură că va deveni un artist plastic foarte cunoscut.
Evident că există o diferenţă între proză şi poezie. În proză autorul îşi permite să fie mai „actor”, intrând pe sub pielea personajului; în poezie este mai el însuşi, lasă în versuri o fărâmă din universul său interior, din sufletul său. Poeziile acestui volum sunt lirice şi impregnate de tristeţea acestei perioade grele pe care o resimţim cu toţii. Chiar dacă nu fac o referire directă la pandemie, poeziile reflectă starea mea, sentimentele de frică, senzațiile de limitare a condiției umane în raport cu timpul. Am simţit nevoia de a da ceva mai mult din universul meu interior şi aşa a apărut “Geometrii de suflet” (...)
– întregul interviu îl puteți citi AICI –
Cărți publicate:
♥ „Povestiri de la Senior Help”, volum de povestiri, București, Editura Total Publishing, 2023, ISBN 978-606-9643-35-8.
- Postfață de Simona Mihuțiu.
♥ „Când întâmplările te găsesc”, pagini de umor, București, Editura Total Publishing, 2023, ISBN 978-606-9643-36-5, povestiri autobiografice.
- Postfață de Simona Mihuțiu.
♥ „Secundele pierdute ale poeziei”, volum de poezii, București, Editura Total Publishing, 2022, ISBN 978-606-9643-09-9.
- Prefață de Nicolae Băciuț, scriitor și redactor-șef al mai multor reviste culturale naționale.
♥ „Puteam fi eu”, București, Editura Total Publishing, 2022, ISBN 978-606-9024-98-0, roman.
♥ „Geometrii de suflet”, volum de poezii, București, Editura Total Publishing, 2021, ISBN 978-606-9024-81-2-821.135.1.
- Recenzie: Andrada Fătu-Tutoveanu, lector, doctor în științe filologice
♥ „Liberi să (nu) gândim – amintiri despre trecutul din noi”, proză scurtă (miniromanul „Intim” și povestirile „Ei, cei în costume gri…”, „Liberi să (nu) gândim”, „Decembrie, cu teamă, București, Editura Total Publishing, 2021, ISBN 978-606-9024-79-9
- Prefață de profesor Iuliana Păcurar, Doctor în științe filologice
♥ „Destinul, o jucărie stricată”, București, Editura Total Publishing, 2020, ISBN 978-9024-53-9-6062020,, roman. Un fragment publicat și în Antologia colectivă de creație literară, „Literatura din călimară”, vol 5, pg 15-28
- Recenzie: Camelia Busu, „Jurnalul bihorean”
♥ „Fereastră spre mâine” , roman de debut literar, Bucureşti: Editura Total Publishing, 2019, ISBN 978-606-9024-09-6
- recenzie prof. Monica Iacob, O „Fereastră spre mâine”, Revista Familia, seria V anul 55 (155), nr 3 (640), 2019, Oradea, pg, 131 – 132
- recenzie: Ariana Moscu, critic literar, 2019, Booknatiion
- recenzie: Ion Popescu Topolog, scriitor, fragment publicat în antologia Ad Infinitum II, Texte contemporane, pg 188 – 200
Cărțile pot fi cumpărate de pe libris.ro, carturesti.ro și librarie.net.