Și ție-ți pare că zilele-s mai mici?
S-au tot scurtat, dăm vina, dragul meu,      
Pe iarna care e-n trecere pe-aici,
Pe cerul nopții ce apasă greu.

 

 

Se-ntâmplă ca în vreme ce trec anii,            
Să fie sprinten timpul și grăbit
Să zboare, etalând viteze stranii.
Abia-l atingi, c-a dispărut subit!

 

 

Va vrea să fie iute ca lumina!                        
Izbânda-i va fi semnul pentru noi                       
Că zilele-și vor coborî cortina
Și nu-și vor cere rostul înapoi.

 

 

Cu timpu-n timp vom întâlni lumina...