Urzeala lumii răsucite
De o suveică neștiută,
Ascunde într-un gând frumos  
Ipocrizia absolută.
Iubirile se cos pe față
Și multă ură pe din dos.

 

Minciuna-n adevăr pătrunde
Cu împletiri, de ți se pare
Seninul ca pe-un timp noros,
Și urma fără de urmare.
Pe față-s franjuri de-adevăruri,
Trădarea-n tivul de pe dos.

 

Se leagă litere cu noduri,
Se tricotează vorbe mute...
Fuiorul, deși pare gros,
Conține fire nevăzute...  
Un bun cuvânt e spus pe față
Dar cele rele sunt pe dos.

 

Când cerul toarce o lumină
Prin întuneric, sus, pe boltă,
Devine mult mai luminos,
Căci mii de stele se învoltă,
Acelea ce se bagă-n față,
Dar nu se văd cele din dos.

 

Când fusul vieții se-nvârtește
În nepierita lege-a firii,
Brodează timpul năzuros
Vremelnicia omenirii,
În față e-o eternitate.
Și doar secunda e pe dos.

Sursă foto: pixabay.com