O ȘOAPTĂ ÎN SPIRALA TĂCERII

Tăcerea, mare fără valuri,
Rotită-n spire curgătoare,
Se zvărcolește-n idealuri,
În clocotiri înșelătoare.

 

Pornind din miezul omenirii
Cu unduioase ritualuri,
Se va sparge-n legea firii
Tăcerea, mare fără valuri.

 

Vor șuiera vânturi păgâne,
S-astupe gânduri vorbitoare,
Tăcerea însă, va rămâne
Rotită-n spire curgătoare.

 

O șoaptă e în aparență
Un val pierdut lovind în maluri...
Și-n ea, ascunsa violență
Se zvârcolește-n idealuri.

 

Nevorba țipăt va cunoaște,
Țâșnit în timpuri viitoare,
Precum furtuna ce se naște
În clocotiri înșelătoare.

 

În clocotiri înșelătoare
Se zvârcolește-n idealuri,
Rotită-n spire curgătoare,
Tăcerea, mare fără valuri...