SPERANȚA NU URCĂ NICIODATĂ CU LIFTUL

 

       Marele om de cultură, poetul Nicolae Băciuț, îmi spunea că teatrul este, în opinia dumnealui, cea mai înaltă formă a expresiei literare a unui scriitor, implicând maturitatea artistică a acestuia, „o cireașă pe tortul creației”.

 

       Consider că toate mijloacele de exprimare artistică au valoarea lor inestimabilă, însă frumusețea teatrului rezidă din faptul că este o artă care naște, la rândul său, altă artă, prin punerea în scenă, regie și interpretare. Este, în același timp, o formă înaltă de comunicare, dialogul stând la baza realizării sale. Dacă dialogul scris de autor se va completa în final cu un dialog interior al cititorului sau al spectatorului, acest lucru înseamnă adevăratul succes al unei piese de teatru.

 

       Piesa de teatru „Speranța nu urcă niciodată cu liftul” s-a dorit a fi un manifest exprimat în limbaj artistic împotriva dezvoltării într-un ritm amețitor a Inteligenței Artificiale. Temerile mele au fost exprimate de-a lungul timpului într-o lucrare științifică medicală, în eseu, în poezie, venind rândul dramaturgiei acum să preia ștafeta. Nu vom scăpa de imixtiunea în viața noastră a Inteligenței Artificiale dar, așa cum sper că am reușit să exprim în mesajul acestei piese, ar fi important pentru noi, ca specie, să o oprim la limita la care ar putea lua decizii pe cont propriu sau la care ar putea interfera cu emoția umană, cu sentimentele, cu credința. Altfel, „joaca de-a Dumnezeu” ar putea să aibă un cost imens pentru umanitate, mergând până la dispariția ei.

 

       Mulțumesc domnului ٭Diodor pentru îndemnul pe care mi l-a făcut de a mă exprima în arta dramaturgică, sesizând o anumită naturalețe a dialogului în romanele mele și domnului Nicolae Băciuț, pentru încrederea acordată, aceea de a-mi publica la Editura Vatra veche piesa de teatru. Entuziasmul dumnealui la citirea piesei este precum un „vânt în pupa” adus piesei de teatru „Speranța nu urcă niciodată cu liftul”.

 

       Mulțumesc editurii Vatra veche pentru publicarea piesei de teatru, atât în limba română, cât și în limba franceză. Mulțumesc traducătoarelor Claudia Moisei și Gabriela Mocănașu, coordonatoarelor pentru traducere în limba franceză Carmen Man și Diana Ionescu, precum și traducătorului în limba spaniolă, Ovidiu Constantin Cornilă.

Simona Mihuțiu

© 2024 simonamihutiu.ro