O salcie, privindu-se pe sine,
Recompune din luciri de gânduri
Lumina pierdută printre prunduri,
Filtrând tăceri adânci printre suspine.
Sinele-i purtat în adieri de vânt
În risipite, fragmentate cioburi,
Pe încrețirea apei și în colburi,
Cândva rotund, el astăzi pare frânt.
Dar sinele, din muguri de lumină
Va recreea o salcie albastră,
La fel precum se naște-n clipa noastră
Veșnicia, măreață și divină.
”Geometrii de suflet” și ”Secundele pierdute ale poeziei” - de Simona Mihuțiu - se achiziționează pe libris.ro, carturesti.ro sau librarie.net