PROSTIE METASTATICĂ

Nesimțirea, dându-și mâna cu prostia,
Se află într-o catastrofică mitoză,
Se înmulțesc, impunându-și dinastia,
Se mențin  printr-o solidă simbioză.

 

Invadează din aproape în aproape
Își extind necroza... E cancer fără leac,
Un devorator strategic, în etape,
Metastazând prostie la-nceput de veac.

 

Tu, cel care aștepți mereu un panaceu,
Când răzvrătirea privește prin zăbrele,  
Îți mai rămâne ruga înspre Dumnezeu,
De a exciza greșitele alele.