Gânduri, rânduri, impresii, în urma parcurgerii romanelor FEREASTĂ SPRE MÂINE și DESTINUL,

O JUCĂRIE STRICATĂ, ale scriitoarei SIMONA MIHUȚIU

SUNTEM  JUCĂRIA  DESTINULUI

Destinul, firul roșu al existenței noastre, care-și urmează drumul între două puncte: naștere și moarte. Trăim, creștem, ne dezvoltăm fizic și intelectual, fără a ști că facem pași pe acest drum prestabilit. Realizăm că el există, atunci când se întâmplă lucruri la care nu ne așteptăm sau nu le putem explica. În general totul decurge lin până în momentul în care apare dragostea. Deși este cel mai nobil sentiment, el poate provoca uneori o durere sufletească greu de depășit, greu de suportat.
Prin astfel de momente trece și Elvira Vifor, eroina principală din romanele: „FEREASTRĂ SPRE MÂINE” și „DESTIMUL, O JUCĂRIE STRICATĂ” ale autoarei Simona Mihuțiu.
Având profesia eroinei principale, gândul te duce la o poveste autobiografică. Dar nu este așa, Desigur cunoștințele, experiența, problemele, trăirile unui medic oncolog, sunt niște atuuri în acest caz, eroina fiind tot medic oncolog. Chioar și așa, Elvira este un om cu o inimă fierbinte în piept și capabilă în cel mai înalt grad, de iubire.
Firul roșu al destinului îl scoate în calea sa pe Radu Rusan, un sculptor în lemn și în piatră, care va fi marea dragoste a Elvirei. Fiind lovit de soartă de timpuriu, este nevoit să-și abandoneze studiile, în același timp fiind și mamă, și tată pentru sora lui mai mică, Lia. Cu tot talentul lui în materie de sculptură, în familia Elvirei și pentru prietenii ei, el este un „simplu tâmplar”.
Sentimentele ei sunt mai presus de judecata lumii și trăiește alături de Radu, o mare poveste de iubire. Deși se pregătea pentru examenul de rezidențiat, nu-și neglijează profesia și mai ales dragostea. Radu, cu toate că o iubea enorm, este conștient că nu va fi privit altfel, decât ca un tâmplar, lucru ce l-a făcut să însceneze o situație din care să rezulte trădarea. Acest lucra va pune capăt violent iubirii lor și a despărțirii definitive.

Cu toate că au trecut zece ani, iubirea lor nu a luat sfârșit în inimile lor. Fiecare și-a urmat destinul, dar într-un colț al inimii zăcea iubirea. Despărțirea lor a constituit o „Fereastră spre mâine” care va fi și denumirea unei sculpturi valoroase a lui Radu.
Povestea de viață a Elvirei, continuă în romanul „Destinul, o jucărie stricată”. Profesia de oncolog o pune în fața vieții lovită de cel mai crunt dușman. Zbaterea ei pentru salvarea vieților, studiile ce le aprofundează, o țin în priză, uitând în acele momente de Radu.
Fiind și frumoasă, și dedicată profesiei, atrage atenția șefului și coordonatorului ei, Mihnea Dumitrescu. Acesta se îndrăgostește de ea și face tot posibilul ca El vira să fie numai a lui. Dar năluca din sufletul ai o determină să-i povestească lui Mihnea despre Radu Rusan, marea ei dragoste. Acest lucru va naște un ghimpe de gelozie, de invidie pe acest necunoscut, dar care ocupa un loc special în inima Elvirei.
Vor urma zile bune sau mai puțin bune în viața Elvirei și a doctorului Mihnea, care vor fi depășite de cei doi prin puterea dragostei, care a deschis o nouă fereastră în sufletul ei. Dar cum în viață nu este totul roz și cu floricele, căsnicia lor este zguduită de aceeași boală nemiloasă, care a pus stăpânire pe Mihnea. Acest lucru va duce la reîntâlnirea ce marea ei iubire și chiar acesta să o ajute să-și salveze soțul. Același destin, a făcut ca cei doi bărbați să ajungă din rivali, buni prieteni.
Când totul părea că merge bine șu se puteau bucura de viață alături de fetița lor, Miruna, linia destinului Elvirei este ruptă de un accident de mașină. Mihnea rămas singur cu fetița lor, își continuă viața, dar și asupra lui coboară jucăria stricată a destinului, îmbolnăvindu-l, apoi trecându-l în lumea celor drepți.
Miruna rămasă singură, va trăi alături de nașa ei, Lia, sora lui Radu Rusan. Firul destinului va lega mai departe alte inimi, va croșeta alte povești de dragoste, pentru că Destinul este însăși viața.
Mi-am exprimat în câteva rânduri impresiile asupra celor două romane ale Simonei Mihuțiu, romane pline de real, de suspans, de dragoste și povești de viață, toate acestea împletite cu talent și cu pricepere între coperțile celor două romane. În paralel sunt prezentate și multe aspecte sociale din locul unde și-a început activitatea ca medic, Elvira Vifor, în localitatea Bradu, din Bucovina, în apropiere de Câmpu Lung.
Această împletitură între problemele de viață și povestea de iubire, a dat naștere celor două romane superbe: FEREASTĂ SPRE MÂINE” și „DESTINUL, O JUCĂRIE STRICATĂ”.

Mă plec în fața talentului Simonei Mihuțiu, îi iubesc scriitura și o felicit din adâncul sufletului, dorindu-i mult succes în tot ceea ce face și scrie!
Mult succes, SIMONA MIHUȚIU!!!

 AURELIA OANCĂ,13.03.2024