Pare ilar ce spun, dar nu este, atât timp cât se dorește o ștergere a oricărei capacități de analiză în sistemele educaționale! Propovăduiesc includerea educației sexuale în școli de la vârste fragede, dar se oripilează în momentul în care elevilor le este prezentată statuia lui David. Michelangelo, poate cel mai mare geniu pe care l-a izvorât omenirea, este și el introdus într-un con de umbră, căci – nu-i așa? – a aruncat prea multă lumină asupra culturii, secole la rând. Sau poate că n-am înțeles eu bine și educația sexuală propusă a fi implementată în școli nu începe și nu include anatomia? Mă aștept ca mâine să fie interzisă, spre bucuria multor studenți, ca materie de studiu la medicină, căci avem „genuri”, nu sexe. Aștept cu interes!

       Ca să fie și mai bizar totul, au inventat și o culoare muzicii, dar nu una poetică, metaforică. Beethoven deranjează prin faptul că „Destinul” lui ne mai bate din când în când, sumbru, la ușă. Și aflați de la mine: moartea în această epocă are culoare roz-bombon! În fond, putem să folosim orice cuvânt, nu contează, pentru că fiecare simțim ce culoare are durerea când pierdem pe cineva drag și asta nu se poate schimba niciodată. Tchaikovsky și Dostoevsky supără pentru că nenorocirea a făcut ca după secole să se nască pe meleagurile sale un cinic pregătit să arunce în aer planeta, întocmai cum Wagner deranjează prin faptul că s-a întâmplat să-i placă altui nebun, lui Hitler.

       Ideologia „politically correct” a plecat de la noțiuni de bun simț, morale, dar s-a dezaxat atât de mult față de ideile și principiile etice fundamentale, încât acestea devin de nerecunoscut în transformarea la care au fost supuse. Falsitatea acestor exagerări degenerate este vizibilă. N-am văzut să ia avânt – în numele echității și a drepturilor rasiale legitime – ideea de a nu mai permite ca în Africa și în alte părți ale lumii să nu se mai moară de foame, ca oamenii acestor continente să aibă acces la educație și sănătate!

       Este lumea legată la ochi, suferă de o discromatopsie atipică, încât nu mai poate distinge nuanțele de gri? Au toți oamenii neuronii scurtcircuitați în sinapse, încât nu mai există rațiune? Suferă cuvântul de un soi de pareză încât nu mai poate exprima?  Eu cred că deși marea majoritate a oamenilor vede aceste aberații și le cataloghează ca atare, tace, spunându-și că au mai existat ideologii aberante care în final au dispărut în neant, așa după cum au și apărut. Într-adevăr, au existat în Evul Mediu secole de întuneric până la Renaștere! A existat marxism-leninism aplicat și, iată, unele țări au reușit să se scuture de acesta. Cu ce preț, însă? A existat și fascism! Unii, poate, au uitat că sub paravanul unor astfel de ideologii s-a ajuns la cea mai mare Conflagrație Mondială? Va exista și trans-umanismul aplicat...  Cu ce preț? Poate distrugerea umanității? Când tăcem ne gândim doar la noi sau și la copiii și nepoții noștri? Ne mai pasă în ce lume vor trăi?

       O altă mirare mă încearcă văzând că aceste ideologii extremiste sunt implementate în mare măsură de persoane din mediul academic, uneori concertat. Nu dă nimănui de gândit asta? Nimeni nu își pune problema cum se întâmplă așa ceva? Pe un nebun îl mai poți înțelege și poate chiar ierta, dar faptul că nebunia pare colectivă, declanșată ca la apăsarea unui buton pe care scrie „must”, că este implementată la nivelul celor mai înalte foruri mondiale și impuse subsecvent cu titlu de obligativitate, asta oare nu dă de gândit nimănui? Nu simte nimeni izul manipulării și, până la urmă, al bătăii de joc?

        Un taximetrist, un om simplu, dorind să poarte o conversație spre a-și alunga plictisul, îmi spunea ieri că îi mulțumește lui Dumnezeu că are deja o vârstă, că a prins vremuri în care a putut trăi ca om normal și că dacă, prin absurd, Dumnezeu i-ar propune să fie din nou tânăr acum, în aceste vremuri, ar refuza! Cuvintele acestui om m-au pus pe gânduri. Ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri...