O IARNĂ FĂRĂ VINĂ

Printre copaci stingheri

Se strecoară zorii,

Abia treziți din ieri

De zile provizorii.

 

O nouă zi apare

Să salute viața,

Și strigă-n gura mare:

Bună dimineața!

 

Copacii îi răspund

Aplecându-și capul

Și-apoi în alb se-ascund

Să își doarmă veacul.

 

Zăpezi de gânduri cad

Pe undeva, pe-aproape,

Se scutură un brad

Peste-nghețate ape.

 

Din ramurile albe

Se-mpletesc dantele,

Își fac munții salbe

Și din nea, mărgele.

 

Soarele seduce

Drumeții ce poartă

În spate o cruce

Și-n față o soartă.

 

A luat foc zăpada,  

Prinsă de lumină

Și în om tăgada

Iernii fără vină.