În mine e cuprinsul   
amarului din ape,  
rămas în striul rocii
s-aștepte întrebarea
ce încă nu-i rostită,
ce încă e captivă,
legată-n nodul vocii.

În mine mai vibrează
ecou din alte vremuri,
în mine-i trăinicie!
Atâtea lumi plecat-au,
din mine-au luat sfărâme,
lăsând în schimb mirarea
că încă sunt și-s... vie!