GEOMETRII DE SUFLET

- poezii de Simona Mihuțiu

CINE ESTE AUTORUL CĂRȚII TALE?

Ca să-ți scrii a vieții carte

Ai pus sârg, ai pus credință,

Rând pe rînd ai pus de toate,

Din ce ai avut putință.

De ce să lași pe alții

 să-ți dicteze cât să scrii,

cât gândești și cum să fii?

De ce le dai a ta peniță,

De ce îi lași, umil, pe alții,

Să-ți semneze toți ratații

Pe-un fragment de conștiință?

De ce să lași pe alții

să-ți dicteze ce să scrii,

ce iubești și cum să fii?

Un puțin de libertate,

Un strop răsucit de gând,

Vor ieși treptat din rând,

Vor sări absurd din carte,

Atunci când lași pe alții

să-ți dicteze cum să scrii,

cum să simți și ce să fii.

Fii autorul cărții tale,

Proptește-te-n ființa ta,

Numele nu-l antama,

Să nu rămâi cu pagini goale!

Nu-i lăsa pe alții

să-ți dicteze unde scrii,

cum trăiești și cât să fii.

Grafica volumului de poezii aparține artistei Iris Rîpă

MAMA

Îți cobor amintirea, să îmi fie umbră mereu,

Să-mi însoțească curajul atunci când mi-este mai greu,

Să întoarcă lacrimi în zâmbete și sfada în sfat,

Să îmi fie iubirea-ți un cântec, de îngeri vegheat.

Renaști, așadar, iară, trăiește prin mine din nou!

Du-mi roua toamnei din gând, oprește al ploii ecou,

Să-mi picuri în suflet raiul din fericirea de-apoi;

Coboară cu cer și cu aștri! Stai mai mult printre noi!

Să îmi fii pas, să-mi fii cale și bucurie să-mi fii,

Să împletești doruri și visuri, așa cum doar tu știi,

Cu magica ta iubire îndepărtează-mi teama,

Așa cum reușeai întotdeauna s-o faci, mama!

TATĂLUI MEU, DE SFÂNTUL VASILE

Când anii se-ngemănează,

Se zbate-n mine o-ntrebare:

Iubirea ta mă mai veghează

Din bolta înstelată, oare?

Gândului meu i-aș pune aripi,

L-aș îmbrăca într-un cuvânt,

Să zboare peste vremi și timpi,

Să ți-l trimit de pe Pământ.

Ascuns în cărți și-n a lor file,

Mesajul meu de dor tresaltă.

În Noaptea Sfântului Vasile,

Transmite doar: „te iubesc, tată!”.

© 2024 simonamihutiu.ro