foto: Lia Tătar

Fețele chihlimbarului sau „FUIOARE OTRĂVITE”

 

       Noul roman al Simonei Mihuțiu „FUIOARE OTRĂVITE”, proaspăt ieșit de sub tipar la Editura Total Publishing, București, ne dezvăluie o lume de sentimente și zbateri la nivelul psihologic și sentimental ale personajului central, în jurul căreia gravitează umbre ale trecutului într-o simbioză cu prezentul pe care îl trăiește, foarte aproape de zilele noastre. O construcție literară atemporală la fel de acută azi ca ieri sau mâine.

 

       Autoarea romanului crește, ludic, o poveste care surprinde cititorul, subliniind și plămădind personaje care balansează între trecut și prezent pe ața imaginară a rănilor sentimentale adânc săpate de trecut. Capitolele cărții au menirea de-a creiona până la finalul romanului alternanțe trecut – prezent, cu personajele meteorice aferente, de altfel foarte bine conturate,  la pas cu trăirile eroinei centrale.

 

       Planurile neraționale se întrepătrund în mintea și sufletul eroinei principale a romanului, ca într-o țesătură ce păstrează tensiunea și emoția fiecărei felii de timp, nealterate și vii. Resemnarea tragicei povești pe care a trăit-o de-abia se conturează, în ansamblu, spre finalul romanului, chiar și atunci învăluită într-un văl de ceață și resemnare, incerte dar salvatoare.

«Apoi m-am uitat lung la chihlimbarul de pe degetul meu. M-am gândit la ceea ce spusese mătușa Amalia. Da. Și sufletul omului adună un amalgam de sentimente ale propriei existențe, ale celor dinaintea sa, care pot rămâne captive, întocmai ca fosilele vechi în această piatră.
„Poți. Înțelegând. Iubind”. Am tresărit. Cuvintele rostite odinioară de Lili se trezeau brusc din amintiri, eliberatoare.»

 

       Precum chihlimbarul cu multe fețe și adâncimi amețitoare, pagină după pagină, ca-ntr-un fatidic carusel întunecat al sorții croit de ”Furii”, noima din preambulul romanului se dovedește a pecetlui destinul eroinei principale, plasând-o în zona crepusculară a zădărniciei, într-un delir între amintiri dureroase, translatate în prezent. Astfel, așa-zisa normalitate a prezentului e dublată de flash-uri tăioase din trecut, amplificate, care potențează gravitatea prezentului. Aici linia subțire dintre adevăr și realitate dispare, într-un conglomerat de resentimente confuze, ”din fusul din lemn de tisă”, al sorții.
 «Din fuiorul sorții, nemuritoarele Furii, zeițe răzbunătoare ale Întunericului, cu fusele lor din lemn de tisă, torceau trecutul, prezentul și viitorul pământeanului, trasându-i destinul și pedepsindu-l pentru crimele sale. Clotho depăna, Lachesis țesea, iar Atropos, cea „fără întoarcere”, după cum îi spune și numele, tăia firul vieții. Poate că se făcea dreptate, poate că doar împlineau inevitabilul uman, sau poate că nu era decât o ură pedepsită prin altă ură... »

 

       Profilul personajelor care apar pe rând – o dată sau repetitiv în firul narativ – este extrem de bine conturat (mamă, tată, soră, iubit, fiică, nepoată etc.), sugerând și raporturile afective dintre acestea și personajul principal. Simona Mihuțiu creionează totul cu mare atenție, păstrând când e cazul o doză de mister, dejucat doar la momentul potrivit. 

    
       Extrem de acaparantă e și „joaca” autoarei de-a lungul întregului roman, care reușește să ne fure în povestea țesută cu măiestrie ca un puzzle, punându-ne la încercare puterea de-a decela din interior informațiile, pentru a desluși răspunsuri. Ca-ntr-o ruletă rusească, pe care o joci tu, cititorul,  cu tine însuți, la pas cu personajul principal.

Lectura romanului – a cărei specială poveste e o provocare – te pune pe gânduri, naște întrebări și, indubitabil, lasă urme...

Lia Tătar

* cartea Simonei Mihuțiu poate fi achiziționată de la librăria online LIBRIS, dând clic pe următorul link la adresa: https://bit.ly/libris-fuioare-otravite

Întoarcere la pagina ACASĂ

Cărțile Simonei Mihuțiu sunt publicate la Editura Total Publishing și Editura ”Vatra Veche” pot fi cumpărate online de pe libris.ro.