De suntem umbre,
Lumina să ne-ajungă,
În noi să se răsfrângă.
De suntem clipe
Prea iute trecătoare,
Să aibă o urmare
Și-o trecere prelungă.
De suntem iarbă,
Mereu să fie verde,      
Perenă, să dezmierde   
Speranța-n neuitare.
Atomi de suntem,
Le strânge risipirea,
Le dă în schimb iubirea
Și veșnica mirare.
De suntem aer,
Ne lasă liber zborul,   
Albastre aripi, cerul
Și liberă privirea
De suntem ape,
Să ne petreci în unde
Și curge-ne-n secunde
Și, Doamne, fii izvorul!