De ce, oare, o apă desparte
Copil de părinte, frate de frate?
De ce de doruri doina se frânge,
De ce-s departe frații de sânge?
De ce, dacă rotundă ni-e hora,
Ciobite rămân pământul, prora,
Când ruga trimitem spre-aceiași sfinți?
De ce nu putem fi lângă părinți,
De ce când avem aceiași strămoși    
Ne vând părți din trup acei ticăloși?
De ce dacă Cerul Cer îl numim  
Și-aceeași limbă română vorbim,
De ce, mamă, o apă desparte
Copil de părinte, frate de frate?