CUTREMURATE GÂNDURI

Trecute gânduri cad

În zdruncinări de-o clipă,

Epoci se ridică și apoi decad,

În neguri se disipă.

Ici, colo, se mai zbate

Câte un umil cuvânt,

Purtat de vânt, pierdut din șoapte,

Visând drepturi pe pamânt.

Umbrele slăvite

Ale unor foste glorii

Sunt azi îngenunchiate și strivite

De timpuri iluzorii.

A-nnebunit natura,

Și, iată, se răscoală,

În cranii a crescut deja cultura

Din germeni de scrânteală.

Degeaba îți plângi soarta!

În idiocrație o calamitate

e-nlocuită cu o alta,

Cu crâncena prostie.

O altă specie apare

Să decidă pentru tine,

Te-ai trădat tacit prin acceptare

Și prin jocuri cabotine.

Omule,-i târziu acum,

Te-au înglodat noroaie,

Idei ce-au ars cândva sunt scrum

Și-n lume-ncep războaie.

Acesta e-un dezastru,

Când în rugăciune

Cerul însuși cerșește un albastru,

Sperând într-o minune.

Imagine gratuită Pixabay 

© 2024 simonamihutiu.ro