foto: Lia Tătar  

Cronici, recenzii:

”Meseria de a fi OM” -  cronică de Mihaela CD

Câți dintre noi nu am avut oare de ales în viață între diversele meserii pe care fie le visau părinții pentru noi, fie ni le visam noi pentru noi înșine și care pană la urmă așa cum ne-a fost sortit, ni le-a  ales și ni le-a dăruit viața, asa cum a  trebuit să fie.

Asa  au stat lucrurile și în cazul  doctoriței Simona Mihuțiu  care s-a aflat întotdeauna  la confluența a două vise părintești, cel al tatălui său care visa ca Simona Mihuțiu să devină scriitor și cel al  mamei care  visa ca ea să devina medic. Iată că soarta a adeverit ambele vise, tânăra Simona Mihuțiu devenind un  binecunoscut medic oncolog și  un foarte apreciat scriitor.

Cunoscându-i în linii mari opera și colaborând de  ceva vreme cu scriitoarea Simona Mihuțiu am reușit să îmi creionez în minte portretul scriitoarei care deși stăpânește excepțional ambele meserii amintite mai sus și le îngemănează într-o acustică perfectă, cred că stăpânește mai înainte  și mai presus de toate  meseria de a fi OM. Si pentru a mă face pe deplin înțeleasă, am să încerc în cronica mea să explic cât pot de bine cum am ajuns la această concluzie.

Primul aspect care nu are cum să nu te frapeze, în momentul în care o întâlnești sau o  vezi într-un video, este acela al modestiei, un apanaj al sufletelor nobile care nu dă greș niciodată în momentul în care cunoști un om. Vorba caldă, blândă și clară va cuceri pe dată fiecare privitor sau ascultător.

Scriitoarea s-a născut cu un talent  narativ de excepție ,ceea ce o califică pentru meseria de scriitor de romane, lucru care oricât ar părea de ușor să știți că nu este la îndemâna oricui. A scrie un roman înseamnă să ai o poveste credibilă, verificabilă prin argumente, să ai  ce să transmiți, să ai un mesaj pe care vrei să îl transmiți mai departe cititorului, căci altfel el nu va rămâne cu nimic. Din păcate, o mare parte  din cărțile/romanele care se scriu în ziua de azi sunt lipsite de mesaj  și acest lucru este îngrijorător tocmai pentru că noi, scriitorii, avem de  predat un mesaj mai departe, noilor generații, acesta este rolul nostru primordial, rol pe care Simona Mihuțiu și-l asumă pe deplin și  îl îndeplinește plenar. Scriitoarea transmite mesajul iubirii, mesajul căutării de sine, intre trecut și prezent, printre cioburi și speranțe, mereu încrezător spre înainte, spre viitor, spre frumusețe.

O altă caracteristică pe care o observăm în scrierile sale este decența scrierii, claritatea și curățenia cuvintelor bine alese și explicate clar precum și simțul dreptății, al demnității și al curajului. În cartea ”Liberi să (nu) gândim” descoperim umanitatea scrierilor sale prin care nu se sfiește să vorbească despre trecut, despre  comunism, despre revoluție și libertate. Si toate acestea vin din dorința de a pune o stavilă uitării  în memoria colectivă. O datorie de OM  integru și drept, căci numai un astfel de OM curat și demn are idealuri atât de nobile.

Scriitoarea Simona Mihuțiu scrie despre  căutarea împlinirii, a fericirii, despre drumul sinuos și plin de obstacole pe care îl  întâlnește o  tânără dr oncolog  în cărțile  ”Fereastră spre mâine” publicată la editura Total Publishing din București  în 2019,  iar apoi a continuat cu romanul  ”Destinul, o jucărie stricată”, roman  publicat la editura Total Publishing din București  în 2020, ambele romane făcând parte  din Colecția romanul de dragoste. Iar unul  dintre  motto-urile pe care l-a folosit  la începutul romanului  său ”Puteam fi eu” confirmă căutarea asiduă a fericirii în scrierile sale : ”Marea afacere și singura în care trebuie să reușești este cea  de a trăi fericit”. (Voltaire)

Eleganța  realizării romanelor sale  aparține editurii Total Publishing pe care nu pot să nu o menționez dar, în mod sigur sub atenta dirijare și supraveghere a autoarei. Toate cărțile sale sunt realizate cu măiestrie, cu o alură profesională, cu coperți catifelate și o editare fină și îngrijită.

În primele două romane ale sale, pe care le-am citit de curând, am reușit  să descopăr o scriitură clară, expresivă și foarte ușoară, care curge întocmai unui fluviu și  care fură cititorul scufundându-l în lectură. Constat cu deosebită plăcere că scriitoarea, deși se afla atunci la prima  carte, ”Fereastră spre mâine”, are un talent narativ înnăscut și că această carte nu plictisește, ci din contră, atrage.

Cel de-al doilea roman al sau ”Destinul, o jucărie stricată”, îl dedică soțului său: ”alături de care urc și cobor panta vieții umăr lângă umăr, inimă lângă inimă, mereu alături”. Răsfoindu-l veți găsi aceeași scriitură impecabila, clară și directă. Fără a dezvălui  conținutul romanului,  pot să spun că Simona Mihuțiu  prezintă  o poveste de viată contemporană, foarte interesantă, în care cititorii se vor regăsi cu siguranță fiindcă, nu-i asa, suntem cu toții într-o continuă luptă cu sufletul, ne evaluăm și reevaluăm sentimentele, alegem, greșim și apoi analizăm sau regretăm, totul în numele iubirii pe care nu contenim să o cautăm.

Mărturisesc că am plâns la finalul acestor două romane pentru că scriitoarea a reușit să mă câștige în lumea personajelor sale cu o construcție robustă, reală și credibilă. Descrierile sale sunt atent etalate, sunt vizuale și olfactive, astfel ajută cititorul să se contopească cu povestea romanului.

În viață nu orice poveste de iubire se termină cu happy end și, tocmai de aceea, scriitoarea a ales pentru romanul său un deznodământ veridic,care va impresiona până la lacrimi și care va atinge acea coardă sensibilă în inima cititorului.

Ca mai  toate lucrurile în viață, ce își au timpul lor și rolul lor, la fel și iubirea adevărată, sinceră și pură își are timpul ei. Scriitoarea ne poartă pe meleagurile iubirii pe câmpii pline cu macii iubirii înflăcărate, dar și prin amintiri ce mai păstrează doar un gust, o aromă și o urmă scrijelită în suflet. Prin romanele sale, autoarea Simona Mihuțiu încearcă să arate normalitatea sentimentelor și trăirilor indiferent de statutul social, amintind de greutățile prin care trec tinerii la început de drum, obstacolele care se ivesc în viată în general și care trebuiesc escaladate, temerile, întrebările, neclaritățile și fricile prin care trecem fiecare dintre noi la un moment dat.

Chiar dacă personajele sale suferă din cauza iubirii neîmplinite, dragostea este prezentată ca fiind cel mai nobil sentiment și cel mai durabil. În fond, o vorbă binecunoscută spune ”dacă dragoste nu e nimic nu e” iar eu as adăuga că ”fără iubire nu suntem nimic”. Practic iubirea ne definește și ne umanizează. Iubirea ne înaltă și ne dă aripi, Iubirea este motivul fericirii și motorul tuturor lucrurilor.

Cu un stil bine format și superb împământenit, scriitoarea Simona Mihuțiu impresionează prin sinceritatea scrierilor, printr-un dialog amplu și activ, care dinamizează povestea romanului. Subiectele romanelor sale sunt foarte bine alese iar scriitura sa are o eleganță aparte, care nu lasă loc de vulgaritate nici măcar în scenele fierbinți. Toate aceste lucruri, cât și multe altele, fac din scriitoarea  Simona Mihuțiu  un scriitor contemporan de excepție, care stăpânește nu doar meseria de medic  oncolog sau de scriitor dar mai ales meseria de a fi OM!

Citind romanele Simonei Mihuțiu vom înțelege mai mult ca niciodată că, oricât ar fi de sinuoase drumurile vieții, până la urmă iubirea primează. Trebuie să fim conștienți că drumul vieții noastre va avea un final mai devreme sau mai târziu, deci este important să trăim clipa, să trăim prezentul și nu oricum! Să-l trăim iubind!

Mulțumesc mult autoarei Simona Mihuțiu pentru darul de suflet pe care mi l-a făcut și pentru  bucuria și șansa de a o descoperi. Felicitări sincere și așteptăm cu drag noi romane!

Cronică de Mihaela CD, membru TWUC-Canada, membru LSR-Romania și Președinte WPA-Canada

Păreri ale cititorilor puteți citi AICI

Cărțile Simonei Mihuțiu sunt publicate la Editura Total Publishing și pot fi cumpărate online de pe libris.ro, carturesti.ro și librarie.net.