POVESTIRI DE LA SENIOR HELP – ACASĂ ÎN PROPRIA VIAȚĂ

– impresii de lectură, de Lioara Bradu

       Poveștile din cartea Simonei Mihuțiu ne locuiesc la orice vârstă, fie că avem 3 sau 103 ani, căci emoția nu ține seama de vârstă, de ani, de timp, ci doar de iubire: pentru celălalt, pentru ceva, pentru noi înșine.

       Mărturisesc că atunci când prietena mea, minunata Diana Ionescu, mi-a dăruit cartea Simonei, Povestiri de la Senior Help, mi-a fost greu s-o deschid. Veneam după un episod  dureros încheiat în familia mea și nu mă vindecasem încă. Băusem pe nepregătte un espresso amar și concentrat de suferință și moarte, și căutam zahărul în toate buzunarele sufletului. Tânjeam după dulcegării, povești cu zâne și happy end neverosimil. O carte despre oameni la apusul vieții era ultimul lucru pe care l-aș fi deschis din proprie inițiativă.  Stiam însă că tot ce atinge Diana se preface în aur (dovadă stau premiile elevilor ei) sau în lumină, așa că, ”de ce nu?”, mi-am zis, ”hai să îi dau o șansă”.

       Citisem până atunci poeziile Simonei. Știam că atinge delicat cuvântul, că  îi place să tină  în palme inima cititorului cu blândețe și iertare, că gându-i curge lin și nici nu știi când te trezești departe în larg în mijlocul propriului ocean, dar fără pericol de înec, căci undeva, agățat de ultimul vers, găsesți întotdeauna colacul de salvare, că cerul Simonei e mereu senin și dacă îndrăznești să deschizi ochii în timp ce plutești purtat de flux, între o copertă și polul ei opus, poți vedea curcubeul. Știam toate astea și totuși istoriile de la Senior Help m-au prins cu garda jos.

       Nu m-aș fi așteptat să descopăr bătrânețea ca un foc de tabără,  cu parfum de ceai de tei și povești de vindecat suflete frânte. E drept, uneori în fundal se mai aude câte un vreasc ce pocnește sau cerul e brăzdat de vreo stea căzătoare și atunci, da, simți fiori reci pe șira spinării, căci necunoscutul din întuneric nu poate fi altfel decât ... plin de fiori, dar starea asta trece repede și odată întors la lumina blândă a focului începi să te simți acasă în propria viață.

       N-aș vrea să spun prea multe, căci Povestiri de la Senior Help e o carte ce se cere citită, nu spusă și vă încurajez s-o faceți. Dar nu mă pot abține să nu vă dau fotoliul cel mai bun din care să savurați lectura, acela din care aveți perspectiva inedită pe care Simona Mihuț o aduce cu eroii săi seniori:  dacă din peisajul bătrâneții scoți singurătatea, totul se transformă într-o mare tabără de vară.

 
Pe drumul meu podit cu zaruri,
La intersecţii mai rămân,
Ca un copil ce-aşteaptă daruri,
Dar toţi ceilalţi îl cred bătrân.
Sunt cel ce mai nimic nu ştie
Din tot ce-i aducea folos,
Iubirea e-o copilărie
Din care-nvăţ să mor frumos. (Adrian Păunescu)

Termeni și condiții