Crizanteme pentru părinți

Crizanteme zgribulite de frig

Vi le pun pe mormânt să vă fie

Înflorită această toamna târzie,

Apoi înspre cer ruga mi-o strig.

În foșnetul trist al frunzei de nuc,

Mamă, am pus cuvintele mele,

Să te-nsoțească în zările-acele

Și o lumină de suflet caduc.

Parcă, tată, bucuria-ți aud:

̶ Uite, azi ne-au venit copiii!

Morții se roagă pentru noi, viii...

De lacrimi de dor pământul e ud.

Romanța frunzei căzute

(celor dispăruți prea curând)

Dacă auzi foșnet sub pași,

Este-al lacrimilor mele

Căzute pe pământ, rebele,

Pentru dispăruți urmași.

De vezi culoarea aurie,

Este cruda-mi veștejire,

Care intră-n nemurire

Printr-o moarte timpurie.

Dacă vântul te atinge

Cu mătasea rubinie,

Este clipa mea târzie

Care-n toamnă se va stinge.

Dacă pomu-ți va părea

Dezgolit de-a sale vise,

Să știi că-s în mine stinse.

Pe ram alt vis va apărea...

Nu cred că ar avea vreun rost

Să culegi frunza căzută!

E doar emoția pierdută

A primăverii care-a fost...

© 2024 simonamihutiu.ro