Eu nu-s o rațiune pură,

       deși gânduri prelucrez,

n-am nici inimă de zgură,

       deși în bine-rău clasez.

 

Spun mulți că uneori sunt dură,

         procese multe intentând,

dar fără mine ar fi ură

        și numai fiare pe pământ.

 

Am un instinct infailibil –

      separ dreptul și nedreptul,

dar și un fel de-a fi sensibil –

       mi-e emoția secretul.

 

Am ceva, îi spune, parcă, har –    

     transformă umbrele-n lumini,

naște o pădure din vlăstar,

     și-i pune-n ramuri rădăcini.

 

De simți că lumea-i în schimbare,

      și-nțelegi că ai vreo vină,

găsești în suflet, în sertare,

      a mea tainică lumină.