Bizar de octombrie

Octombrie, desfrunzit și bizar,

Măcinat de trăiri bivalente,

Se plimbă-ntre sentimente,

Nestatornic, năuc și hoinar.

Într-un loc, în veștede risipe,  

Plânge trist, cu lacrimi ruginite, 

Agonia frunzei răstignite

Și tumultul ultimelor clipe.     

În alt loc, am auzit că-n suflet,       

Lasă câte-o pată de culoare,

Pe buze gustul gutuii dulci-amare,

Și-n pași toamna, să ne fie umblet.

Octombrie, de vrei, tu poți să pleci,         

Dar mai intâi, dă-mi frunzele mie,

Îmbrăcăminte caldă să îmi fie,

Să m-acopere în nopțile reci.

Foto: Lia T.

© 2024 simonamihutiu.ro