Alegeri faci când n-ai de-ales,
Decizi, dar numai ți se pare
Că ai avea un colț de zare
În care să fii înțeles!

 

Orice ai vrea, nu e cum vrei...
Mai crezi că se învârte roata,
Că vine-o zi în care plata
N-o mai faci tu, ci doar cei „grei”.

 

În urna sufletului pui
O infinită așteptare,
Speranța pentru ziua-n care
Tu ai să poți să te impui.

 

De scos îi scoți tot pe acei
Ce prin minciună te plimbară,
Cu un alt chip, din altă țară,
Aceeași gașcă de mișei.

 

Vopsesc și ciorile pe garduri,
Își pun chiar mască aurie,
Iar ceilalți – culori și farduri   
Multe Mării c-o pălărie.

 

Preferi tăcerea, un atu...
De ce-ai alege, bunăoară,
Pe cei deciși de altă țară,
Când vrei să poți decide tu?