Într-o frumoasă zi de septembrie, după ce cu o zi înainte prezentasem cartea „Speranța nu urcă niciodată cu liftul” (teatru) tradusă în limba spaniolă de Ovidiu Constantin Cornilă („La esperanza nunca sube en ascensor”) la ICR Madrid, am fost invitată să particip la întâlnirea membrilor cenaclului Lucian Blaga din Spania. Aceasta a avut loc în Alcala de Henares, un orășel situat la 35 de kilometri de Madrid, în care ecoul veacurilor trecute reverberează încă pe dalele de piatră ale Universității din Alcala, una dintre cele mai vechi din Spania și din lume. Aici se decernează anual premiile Cervantes, iar acest lucru nu este întâmplător, atât timp cât Alcala de Henares este orașul lui Cervantes, poetul spaniol care ne-a învățat că lupta cu morile de vânt are frumusețea ei, fiind umană în esență, cel care ne îndemna „să atingem stelele de neatins cu o ultimă fărâmă de curaj, pentru că astfel lumea va fi mai bună”. Dar în Alcala acum poți simți nu doar trăirea dramatică a poetului spaniol, ci și adierea lirică a versurilor lui Lucian Blaga, întrucât aici este și locul de întâlnire pentru membrii Uniunii Lucian Blaga a Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania, al cărei președinte este domnul Ovidiu Constantin Cornilă. Am avut onoarea și plăcerea de a participa la întâlnirea membrilor acestei uniuni culturale. Am simțit permanent prezența marelui poet și filosof român care, de pe soclul său îl privea atent pe cel care prezida întâlnirea, pe Ovidiu Constantin Cornilă, de parcă ar fi vrut să se asigure că misiunea asumată de acesta este dusă la îndeplinire.
 
       Manifestarea culturală a fost structurată pe trei secțiuni: literară, artă plastică (pictură și grafică) și muzicală. În cea literară am fost invitată să vorbesc despre cartea „Speranța nu urcă niciodată cu liftul”, proaspăt tradusă în spaniolă de Ovidiu Constantin Cornilă, dar și despre activitatea mea literară și modul în care aceasta se îmbină cu activitatea medicală.
Artiștii plastici Ioan Oniciuc, Diana Eva și Mihaela Petrișor și-au prezentat lucrările de pictură și artă grafică în cadrul expoziției intitulată „Tonuri melancolice”.
       Dorul de țară s-a așternut pe notele melodiilor populare românești și ale muzicii folk, prinzând viață prin vocea splendidă a lui Macedon Botârlă.
 
       Seara s-a încheiat tot în stil românesc, închinând câte un pahar de vin și discutând liber dar, cum artiștii rămân artiști, iar poeții rămân poeți în orice împrejurare, recitările din propriile creații lirice ale lui Marius Gîrniță și Marin Dumitrescu, prezenți la această întâlnire, au dat savoare întâlnirii.