Când noaptea se-adâncește-n miez
Un gând deștept tresare în sinapsă,
Nesomnul lui devine o pedeapsă,
Trezind și visul ce-l visez.

 

Îl dau deoparte ușurel,
Sperând să nu răscoale și-alte gânduri
Ce încă-și leagănă romanța-n viduri...
Ce-aș vrea să ațipesc nițel!

 

Dar veghea sa e-un fanion,
Devine-o noapte albă, înstelată,
Trezind la viață adormirea toată
Și-o Superlună Sturion.