SUBLIMUL UNUI APUS

În valuri soarele se-ncurcă
Și-atât îmi pare de frumos,
De parcă ceru-ar fi mai jos,
Pe când pământu-ncet se urcă.

 

Cum soarele este aproape,
Cuprinde marea-n brâu de foc,
Lăsând apoi din loc în loc
O urmă de apus în ape.

 

Se-ntoarce seara-n dimineață,
Trăirea are-un strop divin,
Simțind cumva că eu revin
În altă veche-nouă viață.

 

Acesta e momentu-n care
Un  răsărit apune sus,
Iar jos răsare un apus,
Secunda stă în nemișcare.