SPERANȚA MOARE ULTIMA

Speranță, ultima rămâi,
Cu-n pas în urma orișicui,
Ca o umbră translucidă,   
Splendidă ca o silfidă.

 

 

Însoțind pe cei ce pleacă,
Te oprești în drum oleacă,
Te întorci la o răscruce,
Transformându-te în cruce,
Așteptând alt trup s-apară,
Să devii speranță iară.

 

 

Rămânând c-un pas în urmă,
Învingi timpul ce ne scurmă!
Speranță, auzit-ai oare,
Că ești ultima ce moare?