PRIN GEANA DE GÂND

Am dat deoparte perdeaua nopții
Ca să zăresc printr-o geană de gând
Albit și-nghețat de iarna sorții,
O dimineață, spre ceruri urcând.

 

Privesc înfrigurată pe-afară,
Sperând că în lume nu-i totul rău,
Prin vene încă îmi curge o vară,
Iar pe frunte îmi crestez un Ceahlău.

 

Spre orizonturi trudite privesc,
Se sparg pe culmi cristale de viață,
Cu visul, somnul din munte-l trezesc,
Și-n suflet redeștept o speranță.