PRIMĂVARA DIN NOI

O primăvară-n muguri verzi se zbate,
Se-agață de speranța neuitării –
E-un viitor care din ieri răzbate
Cu permanentul ifos al schimbării.

 

Îmbobocesc dorințele fecunde
În ramurile pline de vigoare,
Ce vor desface timpul în secunde
Și viața în petalele de floare.

 

Din vechi și repetabile prefaceri,       
Se nasc noi muguri înverzind privirea,
Fuioare de lumină în desfaceri
Apar, cu-n viu să creioneze firea.

 

În zbor sprințar al clipei călătoare,
Din când în când, o primăvară vine,
Să ne fie moment de sărbătoare
Să ne-nfrunzească sufletul în sine.