PRIETENIE

Prietenia e umărul pe care
Îmi coboară adesea norii din gând,
Cu roua ochilor tăi să plângă pe rând.
Zâmbetul ei poartă o rază de soare;
Mi se reflectă pe chip când sunt fericit,
Ecou ce se reîntoarce mai strălucit,
Bucuros de o nouă reîncarnare.
Este mâna care-atinge singurătăți,
Pe suflet lipindu-mi pierdute bucăți,
Este mâna pe care am strâns-o tare.
Pentru suflet e un loc tihnit de popas,
Alături de iubire, e tot ce-a rămas.
Prietenia ta îmi aduce onoare!

Poezie din volumul „Geometrii de suflet”