O NOAPTE DE IARNĂ

Sclipesc cascadele în țurțuri,
Atinse de a lunii rază,
În timp ce noaptea se așează,
Întunecată, peste simțuri.

 

E multă  liniște afară...
Încremenită în tăcere,
Natura este austeră
Și iarna însăși, o povară.

 

Arar scrâșnesc din ram copacii,
Flămânzi, lupii urlă în pustiu,
Pe cer se strâng clipele-n târziu
Și în tenebre, vârcolacii.

 

Purtând cu sine dorul râvnii,
Pârâu-și pâlpâie lucirea
Și își măsoară nepieirea
Prin luminanța veche-a lunii.