MAMA

Îți cobor amintirea, să îmi fie umbră mereu,
Să-mi însoțească curajul atunci când mi-este mai greu,
Să întoarcă lacrimi în zâmbete și sfada în sfat,
Să îmi fie iubirea-ți un cântec, de îngeri vegheat.

 

 

Renaști, așadar, iară, trăiește prin mine din nou!
Du-mi roua toamnei din gând, oprește al ploii ecou,
Să-mi picuri în suflet raiul din fericirea de-apoi;
Coboară cu cer și cu aștri! Stai mai mult printre noi!

 

 

Să îmi fii pas, să-mi fii cale și bucurie să-mi fii,
Să împletești doruri și visuri, așa cum doar tu știi,
Cu magica ta iubire îndepărtează-mi teama,
Așa cum reușeai întotdeauna s-o faci, mama!