E liniște-n amiaza mare,
Nisipu-și cerne liniștit
Momentele de neuitare,
Furate ieri din infinit.
 
Mai ard încă urmele de pași
Lăsați de cei ce s-au iubit                        
De albastrul unei mări atrași
Și de-un ceva nedefinit.
 
O șoaptă tremură în valuri,
Apar, țipând, doi pescăruși,
Vin lei de mare înspre maluri
De timpuri fără umbră-aduși.
 
În acest loc plin de mistere,    
Se nasc maci ca amintire,
Să sângereze în tăcere,
Tânjind la clipa de iubire.