FEREASTRĂ DESCHISĂ

Din toată ruina unui gând

Câte o fereastră rămâne

Deschisă spre ziua de mâine

Și spre cer, îndurare-așteptând.

 

Prin ea se întind ramuri ce cresc

Și-o promisiune de viață,

Din sinistrări și scrum o-nalță

Cu credință, spre Tatăl Ceresc.

 

Speranțe-apar în gerul din noi,

Amintind că există Crăciun.

Amuțind bubuitul de tun,

Colindă, să opreasc-un război.

 

Există legi nescrise ce spun

C-atunci când rămâne-o fereastră

Deschisă larg în iarna noastră,

Prin ea poate intra un Crăciun.