BIZARERIILE LUMII

Trăim timpuri cam bizare:
Se-ntunecă ziua în zori,
Se ofilesc boboci de flori
Și negrul un alb ne pare.

 

Pământul se încălzește,
În schimb, noi suntem tot mai reci,
Umile umbre pe poteci
Sub care nimic nu crește.

 

Se spun basme futuriste
Cu Făt-Frumos care e zmeu,
Cu lupte pentru curcubeu,
Comediile sunt  triste.

 

Sărăcim muncind din greu,
Visăm la pace prin război,
În DEX nu-l mai găsești pe „noi”,
Contează azi doar propriul ”eu”.
                          
Răzvrătiții muți ai lumii
Conduși se lasă de pitici,
Căci domnii mari acum sunt mici,
Iar cei buni ne par nebunii.

 

Devine pătrată sfera,
Se-agață-n colț de univers,
Întreg progresul e-un revers...
Bizare timpuri sunt pe Terra!