Mă uit în apa care-mi curge
Un ram stingher în val domol,      
Mă uit la Cer și parcă-i sânge
Și nori răniți îmi dau ocol.

 

Și parc-a-nnebunit și râul,
Căci fuge speriat de foc!
În roșul undei stă desfrâul
Și-ntreg apusul este-n șoc.

 

Mă văd bătând încet din ramuri
Oglinda apei de privesc,
Se lasă noaptea, se-nchid geamuri
În gând și știu că-i nefiresc.

 

Copac cu frunzele plecate,
Rămân pe gânduri, solitar,
Mirându-mă că se mai poate
Să înfrunzesc la anul iar.