Mai scrie-mi, maică, de departe,
Copil plecat prin țări străine,
Să pot citi printre cuvinte
Cum te descurci, dacă ți-e bine...

 

Mă suni ades, nu-ncape vorbă,
Și vocea-ți pare încântată...     
De ce sunt tristă pentru tine
Și-ți simt singurătatea, toată?

 

Mereu știam când ascundeai
Vreun gând, vreo faptă oarecare,
E drept, să nu te-mpovărez,
Nu-ți spun nici eu tot ce mă doare...

 

Te-am învățat ce-nseamnă dorul
De-nțeles, îl înțelegi acum...
Rămân cu truda mea, copile,
Știind că ți-ai aflat alt drum.

 

Mai vino, maică, pe acasă,
Privesc în gol, în depărtare,
Degeaba suni, degeaba scrii,
Mi-e dor de-a ta îmbrățișare!

 

PS.
Acolo nu e satul nost’,
La tot ce faci ia bine seama,
Copiii să ți-i crești cu rost!

 

... Și n-o uita pe  mama!