Încerci să mă convingi că mi-a fost bine
Pe vremea-n care lațul tu mi-l strângeai de gât
Și suportam ca robul ce alții-au hotărât,
Amar cerșind pentru un colț de pâine...

 

Încerci să mă convingi că mi-este bine
Să cumpăr visuri, gânduri și vorbe de-mprumut,
Punând o flegmă și-o vamă pe tot ce m-a durut!
Mă-ntreb, oare, nu ți-e de fel rușine?

 

Încerci să mă convingi că mi-ar fi bine         
De-am importa conflicte cu a ta etnie,
Dar știm c-ascunzi, hain, o mare lăcomie,
Și o ură ce expandează-n sine.

 

Încerci să mă convingi c-ar fi mai bine
Cu tălpile străine să-mi calc pe ideal...
Coșmarul tău, tu nu vezi? Nu-ncape în Ardeal!
De gardul meu să nu te-atingi, vecine!

 

Încerci să mă convingi că ție-ți pasă
De toți aceia care conviețuiesc aici...
Serios? De-aia vii cu vrajbă, lumea să ne-o strici?
Aminte ia: nu ești poftit la masă!