15 februarie - Ziua națională a lecturii

Cineva remarca faptul că în România nu se mai citește. Este, mai probabil o tendință globală, doar că acest lucru la noi se resimte, probabil, mai puternic. De ce?
Într-o țară în care de zeci de ani cultura este ultima preocupare a guvernanților, iar susținerea acesteia se face doar sub aspect declarativ, în care, urmare a răsturnării scării de valori, cei care guvernează nu sunt în stare să rostească fraze coerente, ce așteptări să ai? Gramatica propriei limbi este trimisă la coșul de gunoi de persoane care acced la cele mai înalte funcții în stat. Șefi de stat nu-și amintesc decât de un singur autor român contemporan. Și atunci, ce pretenții poți să emiți? Incultura se simte bine acolo, în vârful societății, impunând ”modele”. Într-un declin al educației, cititul, ca formă de dezvoltare a personalității nu este promovat timpuriu, de pe băncile școlii. Copiii au parte de manuale școlare neatractive, fără un orizont de așteptări. Literatura, istoria patriei devin „Cenușăresele” materiilor predate în școli, iar marile personalități ale culturii sunt acoperite de praful uitării. În această țară în care media promovează pițipoance și maneliști ca modele naționale de succes în detrimentul oamenilor de cultură este nerealist să ai așteptări.

 

Într-o astfel de conjunctură, desigur, artistul are nevoie de adaptare. Sunt autori cu o scriitură filozofică și plină de prețiozități – nimic de criticat în asta, dar, atunci, trebuie să fie conștienți că se vor adresa doar unei  anume nișe de public. Artiștii între ei ar trebui, probabil, să fie mai uniți, pentru că bumerangul  unei societăți lipsite de cultură îi poate lovi pe toți, nu doar pe unii.

Putem da vina pe revoluția informatică și n-am greși foarte mult, dar este un mers firesc al progresului tehnic, iar opoziția față de acest lucru ar fi sortită eșecului. Va fi nevoie de un echilibru afectiv, ca reacție corectă. Va fi nevoie de o echilibrare mentală și afectivă pentru a ne păstra sănătatea în secolul robotizării. Din acest punct de vedere orice formă de artă va reprezenta un act medical de prevenție și de tratament.

 

Un copil care citește va fi un adult care gândește.

Imagine gratuită Pixabay.com

© 2024 simonamihutiu.ro