VIITORUL DE APROAPE

Va fi vreo diferența între noi și câine?  
Și noi cerși-vom pentru apă, pentru pâine,
Tânjind s-avem noroc de un  bun și blând stăpân,
Să ne-arunce câte-un os, să nu fie hapsân.
Vom face sluj, deveni-vom ce vrea el să fim,   
Când ne va cere, vom accepta să și murim!
Iar de ne-or alerga sălbatici lupi prin vene,
Îi vom trimite în uitări și plini de lene
Vom căuta savoare în somnul cel duios.
În lanț de-om fi, vom crede că-i bine și frumos,
Ripostă n-om avea, doar vom mârâi puțin,  
Prea resemnați în fața caninului destin.
Visând a rezista, haita va sta deoparte,
Dar fără niciun alfa, visele-s deșarte!
Lipsiți de-acea speranță care ne adună,
Împăcați cu soarta, noi vom lătra la lună,
Privind-o cu uimire din străina cușcă,
Câinele ce latră, se știe că nu mușcă.
O teamă însă, am: ca-n acest modern răscroi
Să nu devină câinii mult mai deștepți ca noi!