VEȘNICIILE CLIPEI

Veșnicia ta s-a întâlnit
Cu veșnicia mea întâmplător
Într-un punct banal din infinit,
Coborând din timpul călător.

 

Nu știau de unde au venit,
Nici măcar spre ce se-ndreaptă!
Li s-a părut că timpul s-a oprit
Și-au coborât, purtate de o soartă.

 

Uitate de un timp plecat în pripă,
Două veșnicii visând frumos
S-au unit ca să formeze-o clipă
Ce-ar vrea să meargă-ncet, pe jos.

 

E clipa noastră călătoare,
Care crește-n sine veșnicii,
E viața noastră trecătoare
Ce va lăsa în urma ei copii.

Imagine gratuită Pixabay.com

© 2024 simonamihutiu.ro