CĂLĂTORIE CU TRENUL VIEȚII

Viața-i strânsă în bagaj pe sortimente
Am pus amintiri utile, inutile,
Și o sumedenie de sentimente,
Am împachetat cu grijă nopți și zile...

 

După copilărie am tot căutat
Însă, am găsit-o însăilată-n suflet,  
Tinerețea stătea într-un ungher uitat
Drumul vieții, tot, mi-a încăput în umblet.

 

Rațiunea dormea cuminte, rulată într-un vis,
Am îndesat-o în bagaj ceva mai greu,
Desigur, câte un gând tot a fost omis...
Iubirea mi-am pus-o-n piept, ca pe-un trofeu.

 

Am scos supărările din amintire,
Tasau prea tare coloana mea firavă,
Iar după așa de multă pregătire
Mi-am permis și eu câțiva ani zăbavă...

 

Într-un târziu, când odihna ia sfârșit,
Îmi iau ce-am strâns și-mi port pașii spre o gară   
În care-al vieții tren oprește negreșit.
Urc bagajul, dar... mă uit pe mine-afară.