Cândva, ce mult timp îmi pare,
Doar două sfioase cuvinte
Au transformat muguri în floare
Și primăvara în vară fierbinte.

Cândva, ce puțin timp îmi pare,
Se înverzea dorul în frunze,
Cuprindeam necuprinsa mare,
Ni se-nroșeau macii pe buze.

Oricum ar fi timpul, mult-puțin,
Un acordeon cântând amintiri,
Mi-ar plăcea foarte mult să-l rețin
La ceasul târziu al unei iubiri.

 

Din volumul Secundele pierdute ale poeziei