În acest sfârșit blând de mai am ajuns la marginea Sălajului, în Boghiș, o localitate cu mult potențial, dar peste care timpul trece un pic mai împleticit, pesemne.
Lipsa de modernism a stațiunii are, în definitiv, farmecul ei. Natura se prezintă nudă, dând privitorului posibilitatea să-i admire formele colinare, împădurite din loc în loc. Câțiva maci înfloriți împodobesc cochet acest peisaj. Seara, soarele înroșește cerul, parcă avertizând că poate exista multă pasiune în calmul aparent al naturii. Apoi el se strecoară grăbit și se ascunde printre coline.

Aveam să îmi împrospătez, două zile mai târziu, aceste imagini bucolice prin vizitarea mănăstirii ”Trei Ierarhi” din satul Bic, unde credința și-a găsit un sălaș de liniște și pace interioară, într-un cadru la fel de plăcut. Construcția în sine se află într-o simbioză perfectă cu mediul natural. Maica stareță ne-a vorbit despre miracole divine, exemplificând. Personal, consider că cel mai mare miracol pe care îl poți resimți acolo, este acela de a face parte și tu, om, din Lucrarea Domnului, adică miracolul de a exista, de a te fi pogorât pe Pământ, fărâmă dintr-un Univers, pe cât de mare, pe atât de necunoscut.

O altă vizită a fost în satul Iaz. Aici am avut impresia că mă aflu într-un loc în care timpul se oprește un pic din mers, ca pentru a-și trage sufletul. Senzația de perenitate este întărită, nu doar de pitorescul aparte al satului, ci de o lumină specială pe care o sesizezi imediat în privirea, zâmbetul și vorba tinerei Ligia Alexandra Bodea, cea care a pus bazele Muzeului de Artă Populară, unicul muzeu de acest fel, în aer liber, din județul Sălaj. Urmându-și visul din copilărie, ea a restaurat case vechi de peste un secol și a adunat exponatele cu grijă și reverență față de trecut. Însuflețirea cu care amfitrioana îți vorbește izvorăște din iubire, pasiune și frumusețe interioară. Toate acestea fac din acest muzeu un loc de popas al sufletului pentru oricine va dori să-l viziteze.

Lucrările Taberei s-au ținut, majoritatea, în aer liber, la Complexul Turistic David. Oameni din toate colțurile României Mari s-au adunat, purtați de pasiunea scrisului, de dragostea pentru poezie, în special. Recitările din creațiile proprii au avut un firesc aparte, cuvântul fiind oferit de fiecare ca pe un dar care înalță spiritul printr-o emoție colectivă. Aici am simțit mai mult ca niciodată că poezia este o stare țâșnită din interior, din intimitatea sufletului și pe care poeții o oferă celorlalți cu sinceritate. Pentru acest lucru lor nu le trebuie doar talent și inspirație, divină aș putea-o numi, ci și curaj. Ei, ca și natura, se dezbracă de haina cotidiană și își dezvelesc sufletul pentru ca cititorul să-l poată privi. S-au citit, s-au recitat poezii superbe, iar muzica folk transmisă prin vocea specială a doamnei Corina Ofelia Corpodean, a adăugat un plus de savoare.

Prezența domnilor scriitori Nicolae Băciuț și Cornel Udrea a fost, din punctul meu de vedere, nu doar un exemplu de prestanță culturală, lucru anticipat de altfel, ci și o lecție de modestie și frumusețe interioară. M-a impresionat lipsa de prejudecăți! Nu am remarcat îngâmfarea și condescendența sesizată la alți confrați experimentați de-ai dânșilor, iar pentru acest lucru au toată admirația mea! Ei știu să aprecieze dragostea pentru cuvântul scris chiar și a celor mai puțin titrați în domeniul filologic decât dânșii, dar știu și faptul că fiecare vers, fiecare metaforă sunt o ofrandă adusă lui Apollon, pentru vindecarea sufletelor. Unele pot deveni oricând bijuterii cu care literatura română s-ar putea împodobi. Domnul Cornel Udrea și-a exprimat speranța ca aceste întâlniri ale Taberei De Amicitia să devină chiar o mișcare culturală, atât de necesară în aceste vremuri.
Numele noastre, ale celor care scriem, titrați sau nu, poate nu vor fi păstrate pe pelicula timpului, dar am convingerea că prin fiecare cuvânt scris se îmbogățește viața actuală cu frumos, cu sens și normalitate, că putem fi, oricare dintre noi, o cărămidă, mai mică sau mai mare, în construcția culturii sau în promovarea ei.

Umorul a condimentat seratele noastre, dându-le farmec și s-a dovedit a fi un liant excelent pentru inter relaționare. Am descoperit veleități actoricești de prim rang în persoana domnului Băciuț. Am fost ispitiți să spunem cu toții glume și snoave.

Au fost concursuri, diplome, medalii și premii. Am obținut și eu câteva. Chiar dacă m-au făcut să mă simt întrucâtva incomod, le înțeleg sensul, le consider o dovadă de prețuire și prietenie.

Domnul Mihai Octavian Groza m-a impresionat, de asemeni, ca pe toți cei prezenți. Este un tânăr tăcut. Asta doar până începe să-ți povestească despre profesia de dascăl. Atunci se luminează și-ți vorbește cu pasiune. Ar putea fi un model pentru toți care lucrăm în învățământ. Este un istoric adevărat, înclinat spre cercetare. Conferința sa, „Tit Liviu Blaga – contribuții la cunoașterea vieții și activității unui dascăl transilvănean uitat”, are o muncă asiduă de documentare dar, în același timp, a fost prezentată într-un limbaj clar, suplu, astfel încât am reușit să-i absorb fiecare cuvânt și să-mi dau seama că îi voi citi cu plăcere tot ceea ce scrie sau va scrie în continuare.

Dar, mai mult decât toate acestea, am fost impresionată de bucuria cu care se întâlnesc membrii taberei De Amicitia. Iată, un nume predestinat! Am intrat, datorită lor, foarte repede în această clepsidră a prieteniei. Este rar să vezi atât de mulți oameni frumoși la un loc și cred că este punctul forte al acestei tabere! Mă bucur că i-am întâlnit! Cunoscându-i, am înțeles de ce antologia poartă numele de „Clepsidra cu sentimente”; pentru că aici, prin această clepsidră intră, desprinse de lumea exterioară contondentă, cele mai frumoase valori umane: prietenia, credința, iubirea pentru frumos, modestia, generozitatea și sinceritatea. Fiecare participant merită câte o filă aparte, astfel încât le voi dedica în viitor acestor prieteni care mi-au devenit dragi într-un timp atât de scurt, care m-au primit cu atâta căldură, câte o prezentare.

Nu pot să închei însă, fără să amintesc de sufletul care ne-a unit sub semnul prieteniei literare, doamna Mariana Moga. Dumneaei este nu doar o foarte talentată poetă, ci și liderul de care au nevoie acești oameni frumoși. Atentă la detalii, grijulie cu toată lumea, a fost și este motorul acestor întâlniri. Ea demonstrează o generozitate sufletească aparte, sacrificându-și timpul prețios unei idei care prin noi, dar datorită ei, prinde contur.

Mulțumesc, doamnă Moga, mulțumesc tuturor celor din Tabăra prieteniei literare De Amicitia, pentru această oază de normalitate, pentru lecția de frumos sufletesc și spiritual oferită!

Relatarea o puteți găsi publicată și AICI

© 2024 simonamihutiu.ro