SUNTEM OI!

Noi suntem oi!
Când ne rătăcim aiurea pe câmpie
Și spuneți c-avem o crâncenă prostie,
Suferim, de fapt, de-o mare miopie,
Dar voi, oamenii? Cum de sunteți orbi și voi?

 

Noi suntem oi!
Când agale mergem cu capul în pământ,      
Suntem resemnate cu rostul nostru sfânt,
Cu ovina soartă și-al ei deznodământ,
Dar voi? Cum de-i atâta resemnare-n voi?

 

Noi suntem oi!
Ne luați mieii și îi duceți la tăiere...
Când al lor țipăt pătrunde și-n tăcere
Se îndoaie firul ierbii de durere!
Dar voi? De ce ați devenit mai oi ca noi?