ABSURDĂ SCLAVIE

Plătești o vamă pe propriile lacrimi,
- Cu ele-ai revărsat un râu de patimi –
Pe credință și pe necredință,
Pe ce-ai putea, pe neputință.

Pe tine la fel de mult te costă,
Fie că-i tăcere, fie că-i ripostă.
Plătești pacea, dar suporți războiul,
Oferi flori, primești la schimb gunoiul.

De-atât absurd, se miră spicu-n lan,
Căci nu-și explică de ce muncești în van,
Pui grâul ca să-ți încolțească mâine,
Dar împrumuți de la străini o pâine.

Pentru cine să mai cânte ciocârlia,
Când copiii tăi își părăsesc glia?
Tu îndrumându-i să plece-n alte zări,
Plătești pentru plecări și neplecări.

Ești un chiriaș în propria ta casă,
Pentru că nu ți-a păsat că-ți pasă,
Plătești o suprataxă de român,
Tu, sclav, ce trebuia să fii stăpân!

Foto: Lia Tătar

© 2024 simonamihutiu.ro