PERFECTUL CONTINUU

Vor veni vremurile-acelea-n care
Un timp nou, ciudat, va urma s-apară:
Un perfect continuu, fără eroare,
Monoton, creat de-o lume bizară.

 

Într-atât de mult va semăna cu noi,
Făcut anume pentru fiecare
Printr-un algoritm inteligent, de soi,
Încât vom fi scârbiți de-a noastră stare.

 

Perfectul simplu va dispărea și el,
Fiind ciobit de softuri complicate,
Scriitori, poeți, nu vor mai fi defel,
Adio har și genialitate!

Vom căuta ceva fără a ști ce,
Într-o lume condamnată la perfect,
Vom găsi răspunsul întrebând „de ce?”
Și-un vers sau proză cu minim un defect.

 

Fericiți, cei care se vor întâlni
Cu cei din vechea viață demodată,
Vor fi oameni din nou când vor găsi
Imperfectul care fusese-odată.

 

Acei de azi,  cât vor mai fi să fie,
Nebântuiți de un nenatural sindrom,
Neloviți de a minții apatie,
Își pot spune mândri: „încă sunt un om!”