În coamă port cununa 
de foc ce-mi arde tâmpla,
un soare-apus și-un altul
ce îmi răsare-ntruna,
speranță renăscută
din stări zodiacale,
din gândurile treze,
mereu gata de luptă.

 

În vene prinde-a curge
galop de libertate
și-un mugure de zbor,
din al Medusei sânge...
Un vis de biruință,
probabil o Chimeră,
în pământene chipuri
prin lume se-nființă
și nu știu ce mă mână,
dar știu ce m-ar întoarce;
și nu știu ce m-așteaptă,
de-i vid, de-i aer sau țărână...

 

Va fi cât va să fie 
această înălțare,
cât încă-mi arde gândul
cu flacăra sa vie,
cât înc-această clipă 
mai zboară între noi,
albastră precum cerul
ce-n mine se-naripă.

 

Pictură de Alina Mureșan